Ecou

29 5 13
                                    

22 Ianuarie 2016

Obosit, rupt de la nopți nedormite și muncă,
Nu sunt de la legale, nu încă,
Sincer nici nu-i văd rostul,
Să beau, să fumez ca prostul,
Uneori sunt prea depresiv și eșuez,
Să merg pe linia realizată și să visez,

Nu am o cale, am zeci,
Pot iubi și ale oamenilor inimi reci,
S-aude în mine un ecou deodată,
Sunt doar cuvinte spuse de o fată,
De fosta inimii mele, de o ea din poveste,
Se aude doar un "te iubesc" care nu mai este,

Nu mai există în prezent,
Sunt din trecut în toate absent,
Și de aș avea încă 3 vieți, tot trist aș fi,
La fel de prost în a iubi și a trăi,
Povestea noastră era cu doi,
Copii ce noi eram, amândoi,

Eram sigur pe ce simt, dar tu nu prea,
Poate că de aia ai rămas o simplă ea,

Din toate stelele eu te-am iubit pe tine,
Defapt nici nu mai știu ceva de tine,
Uneori inima tot întreabă,
Dar o înec din vorbe fără rost, fiecare cu a sa treabă,
Te plăceam, te voiam pe tine sub cer,
De fiecare dată la ora 12 îți spuneam că ești al meu înger,

Erai a mea, erai doar mea,
Acum nu mai e nimeni, doar oamenii cărora nu le simt prezența,
Am fost fugar, am fost hoinar,
Dar te-am iubit pe tine,
Am fost ce nimeni n-ar fi fost,
Doar să rămâi cu mine

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum