Poezii pentru ea

Fata mea...

Acum recent iar mi-ai apărut printre gânduri,
Mă doare când mă gândesc la acele timpuri,
Mă doare că am rămas poet, scrisul e regret
Oare de ce omul ce iubește, e lovit, rănit, se simte defect
Viața asta e doar o luptă,
Cine promite pleacă, nu face nici o faptă
Poeții mor de boli rușinoase se spune,
Poeții sunt infiniți în gândire, aprofundată în rebeliune
Am alte concepții, nu cred în soartă
Nu mai găsesc a bucuriei poartă,
Nu simt nimic, odată mi-am investit
Toate sentimentele în fata ce am iubit,
Mi-aș crea un rost, dar nu, n-are sens
Oare de ce dragostea răni crează în suflet, le scriu acum în vers
Viața e un bibelou spart,
Erai în visul ce nu-l visam, dar am aflat
Că tu ești prea perfectă pentru mine,
Eram atât de naiv, credeam că voi fi bine,
Mulți m-au abandonat, și tu ai făcut-o,
Te-am iubit atât de sincer, de pur, de mult fato,
Poate te deranjează că te critic,
Când scriu nu sunt eu, e cineva ce face ceva poetic,
Îmi pare rău, ți-am spus-o de prea multe ori,
Ești fata ce m-a iertat de atâtea ori, când erau nori
Noi doi aveam ceva special,
Dar dracu să le ia de sentimente, acum sunt doar banal,
Am vrut mereu să scriu despre tine,
Dar mai vroiam să fii și lângă mine,
Uite că scriu, mă doare de fiecare dată,
Mă răscolesc amintiri și nu e prima dată,
Fata mea, ai plecat
Când nu mai auzi de mine să știi că am dispărut defapt,
Eu vreau să dispar, mă doare inima prea tare,
Oare știi cum e să fii disperat după iubire?, doare
M-au părăsit mulți și multe,
Uite că și prietenii cică adevărați m-au aruncat de pe punte,
Doare că am rămas doar un străin, singur
Oare de ce mai exist, nici de asta nu sunt sigur,
Aș vrea să mor, degeaba trăiesc cu sufletul mort,
Erai a mea frumoasă, ai rămas a lui cireașă de pe tort,
Aici cam închei, ești fata care m-a făcut să fiu plin de idei.