Poezii pentru ea

Amintirile vorbesc

Ți-am scris piesă cu piesă,
Cu gândul la o lume a noastră,
Te-am iubit cum doar eu puteam,
Nu sunt ca restul, eram diferit când te aveam,
Fug, mă împiedic de creanga trecutului,
Nu pot să-ți spun ce simt, ești a lui,
Nu te-am meritat, o știi și tu
Am vrut să fie bine, de aia e altu
Care acum te alintă cum o făceam cândva,
Poate nu îmi mai duci lipsa,
Poate încă plângi în noapte din cauza trecutului,
Poate acestea se întâmplă, sub razele luceafărului,
Poate am fost cam degeaba,
Poate nu mi-am acceptat graba,
De a iubi, de a fi împlinit
Să simt că inima asta scrum are sentimentul fericit,
Nu mai risc nimic pentru nimeni,
Vreau suflet pereche, nu oameni,
Vreau să am ceva imposibil,
Să treacă zile după zile, făcând totul posibil,
Aș mai vrea să-ți văd zâmbetul pentru ultima oară,
Să fiu copleșit de durerea ce e amară,
Nu am putut spune ce simt,
Mă duc spre neant încercând să mă schimb,
Mă regăsesc în atâtea piese,
Așteptam ca și ție de mine să-ți pese,
Nu sunt din fier, am sentimente,
Dar mai am o inimă înecată în regrete,
Fata mea ai fost luna de pe cer, răsăritul meu,
Acum fără tine nu văd decât întuneric, e pustiu,
Te-am iubit cu inima, nu voi mai face asta,
Te-am iubit cu întreaga ființă, te rog nu mă uita