Poezii pentru ea

Moarte fatală

4 August 2016

Iluzii și vise deșarte m-au făcut să cred,
Că pot iubi fără să pierd,
Dar am pierdut deja destule,
Spune ce te doare, spune sufletule,

Că tu ești cel mă îndeamnă,
Să merg spre ceva fie că știu sau nu ce înseamnă,
Îmi place să uit de mine, că uneori,
Uneori e mai bine, nu mai văd noi nori,
Dar încă văd că sunt rău,
Mi-am băgat picioarele, n-am frâu,
Nu mă opresc să mă distrug,
Nu mă voi răstigni ca Isus pe rug,

Nu am motive să mai fiu rău și instabil,
Acum am momente când sunt sensibil,
Și am momente când simt că trăiesc,
Am momente când chiar zâmbesc,
Știi și toate momentele acestea se întâmplă ziua,
Că noaptea inima să fie tristă va continua,
Dar m-am obișnuit de atâția ani,
Nu mă încălzesc nici mulți bani,

Că ceea ce caut eu e valoare sentimentală,
Nu caut să am bani, mai bine o moarte fatală,
Am ce îmi doresc, neavând nimic,
Am ce nu îmi doresc, ființa de luptător puternic,
Și scriu sute de file, scriu târziu,
Mi-am departe viața de moarte, rămân viu,

Că încă am de gând să te fac să regreți din inimă că m-ai pierdut,
Vreau să te fac să simți, să vezi cât de tare m-a durut,
Să vezi cum timp de 2 ani să fii pe acelaș film,
Să vezi cu trec gânduri negre pe lângă tine, să ai propriul regim,

Adică să dormi ziua, iar noaptea să plângi,
Eu am plâns, am scris, la inimă nu-mi mai ajungi,
M-ai făcut să vreau să dispar de multe ori,
Mi-am dat seama, că ce-am trăit au fost doar niște fiori,
Mulți îmi strigă numele sau porecla,
Însă nimeni nu știe cât am iubit-o pe ea...