Poezii pentru ea

Dacă mă iubeai...

20 Aprilie 2016

Din negru răsăritului apar urme de viață,
Din negru necunoscutului El ne-a făcut având o speranță,
Dar am dezamăgit în plină zi și plină noapte,
Fără credință, existența nu te face să ajungi departe,

În viață pierzi, foarte mult, ai să înțelegi ce spun mai târziu,
Uite, că poate de aia încă mai scriu,
Să arăt lumii mormântul în care hibernează,
Viață nu e colorată, iubirea contează,
Vreau să realizez prea multe, dar mi-e inutil timpul,
Spun că uit tot, dar trece iar anotimpul,

În care zâmbeam rupt de lume,
În care simțeam că iubirea valorează mai multe decât alte sume,
Am simțit cum e să simți,
Am simțit cum e să minți,
Am simțit multe încă de mic,
În viață ori iau tot, ori nimic,
Nu am să trăiesc așa cum vor ei,
Ci cum simt eu că e bine, cu ale mele idei,

Când iubești vezi perfecțiunea,
Am simțit că nimic nu ne despărțea,
Ai fost un star în ochii mei,
Muza mea, diferită de alte femei,
Tot mai des mă acopăr în țărâna vieții,
Am uitat aroma dimineții,
În care așteptam să te văd, să te țin de mână,
Să îți explic ce voiam să facem împreună,

Trece timpul, mă schimb mâine,
Defapt nu mai am pentru cine, rămâi cu bine,
Am ajuns să îmi dau seama de multe,
De aia nu am crezut în alte,
Persoane ce voiau să ne despartă,
Dacă mă iubeai, nu-mi lăsai inima spartă,
Uite-o, e plină de regrete și iubirea ce-a purtat-o pentru tine,
De ce nu îți pasă?, ți-a păsat măcar de mine?,

A trecut atâta timp, simt neîmplinire,
Obrazul ud, îmi arată dezamăgire,
Spune-mi ce să fac?, să nu mai greșesc,
Spune-mi cine sunt?, parcă mă opresc,

Mă opresc să mai iubesc, că mă doare,
Mă opresc să mai simt, inima mea dispare,
Dispar și eu înapoi în necunoscut,
Dau timpul înapoi și voi refuza să fiu făurit, născut...