Poezii pentru ea

Un prost

11 Iulie 2016

Timpul a trecut, și mă doare,
Îmi lipsești în fiecare zi, de ce oare?,
De ce nu pot uita, când chiar trebuie,
De ce nu pot să merg înainte, nu să mă opresc de la o vânătaie,

Te-am cunoscut atunci, nu-mi pare rău,
Dar îmi pare rău de multe, nu mai sunt al tău,
Tot ce fac simt că nu e bine,
Dacă fac bine, singur nu fac pentru mine,

Am ajutat pe mulți, i-am scos la lumină,
Asta îmi aducea aminte că am o inimă bună,
Evit să mă ajut, nu văd cale de scăpare,
Fără tine parcă viața e prea plutitoare,

Și am rămas la fel, doar cu alte obiceiuri,
Te vedeam în prezent și nu în trecuturi,
Trecuturi ce reprezintă acele momente,
În care ți-am spus ce simt prin sentimente,
Sunt tot timpul obosit, chiar de dorm,
Parcă eu sunt mai diferit, nu ca orice om,

Am simțit asta când erai a mea,
Acum sunt un oarecare, ce scrie de o fată în poezia sa,
Și m-am resemnat cu gânduri,
Mi-ai pus inima în 4 scânduri,

Nu e normal să nu mă bucur de viață,
Nu e normal ca în nimic să nu văd vreo speranță,
Că toate au un sfârșit e adevărat,
Dar nu toate au un sfârșit când ele nici n-au început defapt,

Viața e frumoasă din câte mi s-a spus,
Dar eu nu văd frumusețe decât atunci când nu dorm pân' la apus,
Decât atunci când parcă ajut,
Aceasta e adevărata frumusețe, mulți n-au priceput,

Că viața trece, iar timpul nu mai e la fel,
Timpul trece, indiferent că-ți pasă sau nu de el,
Viața mea e o iluzie mi se pare,
Dar dacă nu mi se părea nu mă durea orice rană nevindecătoare,

Ai nevoie de iubire, ea mi-a spus,
Inima îmi vorbea până la apus,
Și am ascultat ce mi-a zis, dar apoi m-am gândit,
Că dacă aș avea nevoie, ea ar fi persoana potrivită să îmi ofere iubire, să mă simt fericit,
Ea ar fi persoana potrivită să mă iubească,
Că deja a făcut-o și poate o mai face cu o iubire copilărească,

Am și eu sentimente în mine, nu sunt din fier,
De am mai vorbi, tu ai rămân acel înger,
Acel înger ce a venit în viața mea,
Acel înger ce a dispărut când a plecat toată lumea,

Și mi-a scris recent, la început de an,
Dar din orgoliu i-am răspuns, "fii fericită, eu nu mai sunt cum eram",
Și poate a durut-o ca și pe mine,
I-am scris cu lacrimi, că îmi voia bine,

Iar eu fiind prea rănit am reacționat cum nu trebuia,
Eu fiind rănit poate am stins ce încă era,
Poate i-am arătat că nu am iubit-o,
Poate i-am arătat, că de rău nu am ferit-o,

Și am iubit-o și o iubesc și acum, mulți mă fac prost,
Dar tu ai fi un mare prost de nu ai reacționa ca mine, trăind ca mine, simțind ce-a fost,
Aici închei cu lacrimi ce semnifică dor,
Aici închei, fără tine, nu mai dau de vreun alt frumos decor..