Poezii pentru ea

Tu mi-ai deschis ochii...

27 Aprilie 2016

Ce-ai făcut tu pentru mine, poate face și alta,
Însă, ce ai fost tu pentru mine, nu poate fi alta,
De aia încă scriu despre tine și ce a fost,
Că vedeam la tot ce a fost un rost,

Vedeam un viitor în doi,
Vedeam un viitor, dar nu fără noi,
Dar uite că viitorul a devenit prezent și prezentul trecut,
Trecutul pare să nu se fi întâmplat, timpul a trecut,
Timpul m-a schimbat, te-a schimbat și pe tine,
De nu era existent timpul încă erai cu mine,

N-ascultam de alții, te voiam pe tine,
Prin filmele acestea triste, voiam să mă scoți pe mine,
Voiam o parte din tine să reușesc să fiu,
Acum mă uit la ceas, scriu și e târziu,
E târziu pentru un noi, prea mult târfe în jur,
E târziu în prezent, să găsești un suflet pur,

Ș-am spus că n-o să doară, dar nu a fost așa,
Speram că mereu vei fi de partea mea,
Regrete am, cu toții avem,
Unii nu le recunoaștem,
Un regret poate fi și ziua de ieri,
Că trăiești azi cu gândul pe nicăieri,

Spune-mi copile, spre ce te îndrepți?,
Dragostea nu au avut-o doar cei drepți,
E interesantă dragostea, că e pentru fiecare,
Dar ea nu prea stă la un oarecare,
Deci, sigur nu stă la mine,
Un nimeni cu gândul la tine,

Tu, tu erai poarta spre realizarea eternă,
Acum adorm trist cu capul pe aceași pernă,
Pe care adormeam cu zâmbetul pe buze,
Tu știai să mă faci să văd că nu ești ca alte muze, dar scuze,
Cred că m-am înșelat,
De nu erai ca altele nu ai fi plecat,
De erai cum credeam, îndurai ca mine,
Știi ce greu e să fii iar printre ruine?,

Mai ales când știi că ai atins soarele,
Când știi că ai avut-o pe ea, diferită de altele,
Și știi, te-am rugat să rămâi cu mine,
Dar tu, tu ai ales să pleci, rupând din mine,
M-am dedicat, sacrificat, dar n-a contat,
Când tu știai că pot fi cu altele, dar asta n-am încercat,

N-am încercat niciodată să-mi bat joc,
Nu-mi mai da inima, dă-i foc,
Între noi n-au fost întrebări fără răspuns,
Dar tot la un sfârșit totul a ajuns,
Privește tu în față,
Un viitor, o carieră, poate o casă,
Cu el, că lângă mine nu ai vrut,
Poți să iubești, dar nu cu inima la un necunoscut,

Tu, tu mi-ai deschis ochii și mi-ai închis inima,
Mi-am dat seama târziu, îți simt lipsa,
Deși nu ar trebui să o simt,
Inima mea parcă și-a revenit,
Credeam atât de mult în iluzii,
Că am ajuns să mă pierd prin fum plin de confuzii,

Confund binele cu răul,
Inima s-a rupt cu totul,
Că tu nu ai fost să ai grijă măcar de ea,
Când totul s-a terminat, a cedat și ea,
Plec spre pierzarea în fiecare zi când mă trezesc,
Odată, a fost ca niciodată, deci simt că tâmpesc...