Poezii pentru ea

Ca mine şi tine nu e nimeni

19 Septembrie 2014

Cerul e senin,
Scrisul e fin,
Lumea vorbeşte,
Pe noi ne orbeşte,

Rimele sunt scurte,
Eu cu tine într-o curte,
Iubirea e pe bune,
Suntem rupţi de lume,

Lasă în spate urme,
Unele bătrâne,
Altele nebune,
Dar rămân doar urme,

Trece fiecare anotimp,
Tot mă gândesc că nu mai am timp,
Ca să gândesc la persoana ce-o iubesc,
Am regrete, ca orice om,
Sunt ca şi un măr stricat în pom,

Sentimente nu mai sunt,
Au fost luate iar de vânt,
Dar eu nu mă plâng,
Pentru că nu mai plâng,

Totul se schimbă în jurul meu,
Nu mai suntem tu şi eu,
Am rămas doar eu cu mine,
Tu ai plecat şi m-ai lăsat cu bine,

Acum orice scriu e fără sens,
Cum e şi acest univers,
Şi scriu iar vers cu vers,
Adunat cu tot cu stres,

Ca mine nu e nimeni,
Ca tine nu e nimeni,
Ca noi n-a fost vreodată,
Ca noi, un băiat şi-o fată,

Care au vorbit sincer,
Pentru mine erai ca şi un înger,
Dar când ai plecat ai căzut ca şi o stea,
Şi am crezut că eşti EA,

Dar timpul trece şi ne maturizează,
Ne dă o imaginaţie ce creează,
O lume doar a ta,
Unde nu vine nimeni altcineva,

Acolo simţi că poţi visa,
Şi că poţi naviga,
Spre tărâmuri noi,
Acolo nu sunt oameni în doi,

Ci e doar o hologramă de-a ta,
Mă face să îţi duc lipsa,
Aici mă opresc din a crea versuri fine,
Am vrut să ofer doar bine,

Dar am pierdut fiind eu,
Acum acel eu a dispărut, am prins tupeu,
Şi am ales să fi doar eu,
Pentru că nimeni nu are caracterul meu.