Poezii pentru ea

Fericire moartă

12 August 2015

Fericirea moartă mereu te va întrista,
Oamenii mereu vor pleca,
Tu mereu vei fi rănit,
Rareori mai și iubit,
Lumea asta mereu te va judeca,
Tu uneori vei mai și ceda,
Vei mai plânge, nu vei rezista,
E greu mereu cuiva să îi simți lipsa,
E greu să nu poți uita o fată,
E greu când tot ce era, nu va mai fi vreodată,

Sunt alte persoane ce vor avea nevoie de tine,
Dar tu vei vrea să fii singur, știu bine,
Am trecut prin multe, încă de mic,
Am simțit iubirea atât de puternic,
Am iubit fata asta așa intens și special,
Mulți îmi ziceau lasă-o, dar cu ea simțeam ceva paradisial,
Am ignorat pe mulți, doar să fie a mea,
Dar după un timp m-a ignorat chiar ea,
Simțeam cum pământul îmi fuge de sub picioare,
Am continuat să scriu în continuare,
Chiar de udam foile cu lacrimi,
Scriam pe ele de ale noastre inimi,

Am vrut să îi arăt că, nu sunt un oarecare nimeni,
Am vrut să îi arăt că, sunt diferit de oameni,
Dar nu, a zis că, s-a consumat prea mult,
De parcă ar fi fost singura la care lacrimile au durut,
Habar nu ai ce încă zace în mine,
Nici nu ai să mai întâlnești altu' să te înțeleagă la fel de bine,
Nu îți spun că, nu poți iubi pe altu', deja o faci,
Aici s-a văzut cine a iubit mai mult, pe mine mă displaci,

Nu e nimic fata mea, nu vei mai auzii nici un strigăt,
Nu te voi mai căuta, mi-a ajuns atâta ură, ajunge atât,
Mi-am pus speranțe în ce am clădit,
Dar nu o simplă persoană te poate face fericit,
Am iubit ca să fac un lucru diferit,
De iubire niciodată m-am ferit,
Dar uite că, acum am ajuns să-mi fie frică,
Nu mai vreau să fiu rănit, uneori ajunge doar o tipă,
Care să îți dea peste cap toate planurile, să o iubești,
Ajunge doar să îți spună pleacă, ești silit să o părăsești,

În iubire nu e ca într-o slujbă,
În iubire mereu vei avea mult de treabă,
Nu vei putea sta lejer,
Că dacă stai, sentimente zi de zi pier,
Am zis că, mă schimb, poate așa am făcut,
Sunt mai trist ca de obicei, mă afectează mult,
Lipsa ta și oricum nu îți pasă,
Am vrut să îți arăt că, pot să trec peste orice proastă pasă,

Poate reușeam de cedam,
Acum eram la doi metri, nu mai plângeam,
Sunt slab, bun de nimic,
Tu de azi cel mai mare inamic,
Al inimii, nu am nimic cu tine,
Dar știi că, inima are în ea atâta cruzime,
E ciudat, nu sunt sadic de fel,
Sunt doar un alt prost, un alt el,
Ce îl scriu în poeziile mele pe rânduri,
Încă cotrobăiesc prin vechile gânduri,

Mă uit la amintiri, scriu din ele,
Acum sunt doar eu treaz până dimineața vorbind cu una din stele,
Am zis că, nu mai scriu că, doare,
Dar îmi place durerea, oricum ea nu moare,
Aș vrea să nu știu ce, dar inima vrea ceva,
Acum plec pe drumul meu pustiu, sper să întâlnesc pe cineva