16 August 2016
O noapte încet pare a se face ziuă,
Inimi rupte, lăsate goale, peste ele plouă,
Și strigă, și uit ce ele reprezintă,
Inima rănită, uită că mai are o țintă,
Scriu cu noroiul de afară, scriu,
Scriu ce vântul îmi aduce, scriu,
Și tot așa am să fac până dau de soare,
Voi face asta până dau de vindecare,
Am uitat, dar totuși mi-a rămas în minte,
Am urât mereu tot ce îmi spuneau oamenii prin cuvinte,
Urăsc să văd cum totul în mine se frânge,
Iubirea ce o aveam, părea că ajunge,
Dar uite că stau singur, iar plouă,
Inima mea, ruptă în mii de bucăți, nu în două,
Dar e ok să nu fie ok de atâta timp,
Am înțeles că asta sunt, n-am să mă schimb,
Mă plimb prin trecut, dând de ziua de mâine,
Mă plimb pe poteci, dar nu cu tine,
Că tu ai uitat să rămâi când toți au plecat,
Ai luat decizii proaste, dar n-ai aflat,
Că eu eram chiar genul tău de tip,
Știi, odată aveam impresia că văd al tău chip,
Dar știi, ar trebui să știi ce spun eu,
Că știi că m-am dus de la normalitate, am dat de greu,
Am luat o mică pauză de viață,
Dar respirația mi-a șoptit, mai ai o speranță,
Mă trezeam de atâtea ori cu aceași greață,
Aceași greață față de oamenii din a mea față,
Sunt doar un om ce figurează printre trăitori,
Zâmbește omule, mâine poate ai să mori...
CITEȘTI
Poezii pentru ea
PoesiaTot ce scriu aici poate ai să simți, ai să simți cât de importantă ai fost pentru mine, ai să simți cât de mult te-am putut iubi, ai să simți cât am suferit... Dar toate acestea poate le vei simții și tu, deși sper să nu... Că durerea e un fel de re...
