Poezii pentru ea

Cerneala din vene

19 Mai 2016

A meritat fiecare minut petrecut cu tine,
Ai ajuns să faci parte din majoritatea din rime,
Tu ești ce cuvintele nu ar putea spune,
Nu există un cuvânt, frumusețea să ți-o adune,

Am vorbit sincer cu tine,
Erai al meu înger când nu era bine,
Când în jur nu găseam alinare, tu mă ascultai,
Când în jur nu era nimeni, tu mă iubeai,
Dar amândoi am luat decizii greșite,
Inimile noastre au rămas rănite,

Iubirea schimbă, dar nu inima din mine,
Știi că eu eram ce nimeni n-ar fi fost pentru tine,
Am reușit încet să intru în viața ta,
Am început să îți cunosc persoana,
Am început să mă cunosc și puțin pe mine,
Dar după 5 luni, m-am închis în mine,
Am încercat să ridic ziduri, după labirinte,
Ca să nu mai aud pe nimeni mințindu-mă prin cuvinte,

Și am ridicat un zid, dar după câteva luni,
Ai venit, ai pus mâna pe el, s-a distrus neavând cununi,
Și ai încercat să intri în inima mea,
Dar erai de mult acolo, inima ta nu știa,
Sper că și eu ți-am fost în inimă,
Iartă-mă că nu te-am lăsat să mă cunoști, acum mă știi din rimă,

Nu sunt ce scriu, dar scriu ce sunt,
Am 1.80, cu gândul la 2 sub pământ,
Am inima neagră, curge cerneală din ea,
Mă ajut de vene să îmi scriu partea,
Partea de poezie ce m-a schimbat,
Partea de poezie, care singur nu m-a lăsat,

Acum nu sunt îndurerat, n-am nevoie de nimeni,
Eu singurul nebun din oameni,
Și psihic sunt ok sau doar cred asta,
Oricum inima mă doare de atuncea,
Când ai plecat, lacrimi au căzut,
Când ai plecat și nu te-am mai văzut,
Am sufletul prins în vicii și cicatrici,
De mă iubeai, nu reușeai inima să-mi strici...