Apare ziua

24 4 4
                                    

2 Ianuarie 2016

Trece timpul prea ușor,
Ziua mai apuc să dorm,
Noaptea mai mereu scriu,
Ce sunt încă nu știu,
Am fost ceva în trecut,
Am fost un necunoscut,

Într-o lume plină de gunoaie, te voiam pe tine,
Într-o lume inexistentă, voiam să fii cu mine,
Voiam atât de multe, copil fiind,
M-am maturizat gândind,
Am aflat ce e iubirea și orgoliul,
Am aflat cum e să ții un doliu,

Sunt singur fără viață în cuvinte,
Sunt necunoscutul care simte,
Figura unoi om josnic umplută de colb,
E ca a unui om puternic umplut de aceleași colb,

Suntem oameni, greșim,
Important e să nu ne despărțim,
Dacă ai găsit un om la fel de nebun ca tine,
Ține-l lângă tine și vă va fi amândurora bine,

File din trecut scriu și-n viitor,
Am să exist când am să mor,
Moartea face parte din viață,
Cum și iubirea din speranță,
Toate se leagă între ele,
Experiențe, trăiri, sunt doar niște stele,
Pe cerul vieții, vor apăreau mereu,
Noi oameni ce vor pleca la greu,

Sunt un om trist, deja o știți,
Sunt un om cum voi nu tre' să fiți,
Un poet nu se pensionează niciodată,
Murim de tineri, iubim o singură fată, o dată,

Sunt uneori irațional, nerealist,
Fac ce îmi place să fac, cât exist,
Soarele răsare, eu încă mai scriu,
Apare ziua, totu' e pustiu...

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum