Stele din cer

17 4 3
                                        

6 Ianuarie 2016

Am încercat să fac bine cu blândețe,
Dar cei din jur îmi voiau tristețe,
În voiau și îmi vor răul,
Nimeni nu apreciază ceva, până nu pierde totul,

Aranjez rime pe rânduri pline de praf,
Umplu coli și las sentimente fără glas,
Toate se interpun când vreau ceva,
Toată lumea pleacă, a plecat și ea,
Muza unui poet ori moare, ori e cu altu',
Poți spune că n-ai nimic, când ai pierdut totu',

Steauă ce lucești tu lângă lună,
Alungă-mi gândul de moarte, ia-mă de mână,
Ține-mă aproape lângă tine,
Nu-mi da drumul, nu's oricine,
Chiar de am iubit și am suferit ca prostu',
Scriu de mult timp și încă îi văd rostul,

Am zis că fac, că dreg prea multe,
Voi căuta iubirea la alte,
Fete care poate o au,
Nu mă mai plâng, plec, ceau,

Lasă-mă în lumea mea,
Lasă-mă, oricum nu-ți pasă de inima mea,
De îți păsa rămâneai,
De îți păsa mai stăteai,
Eu am fo' prostul că am crezut,
Trebui să fiu ca restu', dar ai văzut,
Că am inimă în mine, nu sunt din fier,
Trebuia să simți că mă doare că ești în ziua de ieri,

Adică în trecutul trecut,
Nu mai ești în prezent, sunt rupt,
Plouă, des cu lacrimi mari și reci,
Așa plângeam și eu, ți-am zis să nu pleci,

Sau poate e normal să plâng după una,
Care mi-a dat peste cap tot pământul cu luna,
Văd că pică stele din cer tot în treișpe,
Aceași zi, alte luni, dar în special Martie,
Nu te mai vreau, a ajuns atâta trudă,
Care am depus-o pentru tine, oferindu-ți inima-mi udă

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum