Vreau să plec...

16 2 5
                                        

5 Februarie 2016

Aveam nevoie doar de un motiv să mă distrug,
Am primit zeci, nu mai fug,
Mă las încet în negura morții,
Vreau să plec, atât de sigur nu mă știi,
Sunt un pierzător, un nimic când plouă,
Pot doar să rup o inimă în două,

Afară e frig, tu nu ești aici,
Nu mai știu cum e să îmi vindeci ale mele cicatrici,
Nu mai știu cum e să fii iubit,
Trece prea mult timp, eu tot dezamăgit,
Tot dau de probleme pe plan sentimental,
Plac o fată, dar îmi e teamă de refuzul brutal,
Poate plac pe cineva, dar nimeni nu mă acceptă,
De aia inima mea e incompentă,

Să iubească pe cineva,
Îi e bine simțindu-ți lipsa,
M-am săturat să mă tot doară trecutul,
Vreau să pier, poate am să fiu altul,
Să fiu rău, parcă așa îmi stă bine,
Când am fost bun, profitau toți de mine,

Sunt habar nu am ce,
Un personaj banal din a mea poveste,
Îmi scriu povestea când plânge inima,
Din tot ce scriu, a doua zi se șterge, rămâne doar urma,

Cuvintelor ce m-au durut atât de tare,
"Vom găsi câte unul pentru amândoi, pentru fiecare",
"Tu continuă să faci ce-ți place",
Sunt câteva fraze de la ea, nici nu mai știu ce face,
"Îmi iubesc băiatul sau ăsta e băiatul meu",
Când îmi spunea aceste fraze eram altul eu,

O iubeam bă, chiar foarte mult,
Poate că a știut și ea, inima acu' n-o ascult,
Mă rup de oameni, mă rup de tot,
Acum să plec din lume, nu pot...

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum