Poezii pentru ea

Oare?

Uneori cam de obicei,
Îmi amintesc perioada când eram al ei,
Am inima asta rănită,
Da' tu habar n-ai cum se simte ea, părăsită,
Bun am fost, dar degeaba
M-am transformat în rău, uitându-mi care-mi e treaba
Aș vrea să nu mai las în urmă oameni,
Sunt un simplu trăitor, un nimeni,
Sunt uman, de aia încă mă doare,
Sunt din fier cică, iubirea nu moare,
Ea nu moare, așa e
Dar ea nu mai există ca idee
Atunci când tu ești prea dezamăgit,
Te simți de sol lipit, fără chef de nimic,
Iubirea e doar o sintacmă pentru unii,
Eram în stare să te privesc toți anii,
Să-ți privesc ochii, mă pierdeam în ei
Oare ce dracu e cu mine?, nu sunt okey,
Sunt derutat, nimănui nu-i pasă,
Dragostea te face mereu să-i cazi în plasă,
Dragostea nu e un joc,
În ea nu tre' să greșești deloc,
Ea e inexplicabilă în cuvinte,
O persoană care te iubește, mereu te simte,
Viața nu e ceea ce pare, viața e frumoasă se spune,
Multe se spun, dar puține sunt pe bune,
Dragostea e o piesă esențială în viața de zi cu zi,
Hai zi, de ce-ai plecat?, mai știi?, vroiam copii
Mai știi?, te vroiam să fii a mea rază,
Dar ce puii mei s-a întâmplat?, totu' s-a stricat dintr-o fază,
Aș vrea să știi că pe tine te-am iubit,
Dar ce rost are?, erai singura ce m-a făcut fericit,
Oare nu a fost să fii a mea?
Oare așa a fost situația?,
Da, am greșit, de fiecare dată-mi reproșez,
Oare de ce pe tărâmurile iubirii nu mă așez?,
Oare doare?, da, chiar tare
Doare că nu ești aici să mă alini,
Doare fiecare vorbă spusă cu venin,
Doare tot ce ține de tine, de trecut,
Doare și îmi e teamă de un nou început,
Sunt prea speriat, făr' chef de nimeni,
Oare are rost să crezi în oameni?,
Am rătăcit și rătăcesc prin nimicuri,
Oare cine scurge frumusețea din timpuri?,
Nimeni nu e îndeajuns de bun,
Fiecare are un domeniu care-l face nebun