Poezii pentru ea

Suflet mort

18 August

Am în mine goluri imense,
Am pe față lacrimi neșterse,
Am în inimă atât ură,
Am uitat de iubirea pură,
Am uitat de ce am fost nevoit să plec,
Am uitat că singur nu voi fi perfect,

Am învățat că perfecțiunea e în doi,
Am auzit că iubirea e în noi,
Am făcut atâtea, dar fără rost,
Că mă uit în oglindă și nu mă mai cunosc,

Nu mai știu să simt, par a fi din fier,
Doamne de exiști, de ce exist eu sub cer?,
Că știi și tu, știu și eu că sunt un nimic,
Știu și asta am simțit de mic,
Că oamenii îmi spun că am ceva special,
Dar după toate acestea mă văd tot banal,

Aș scrie, mii de versuri și cuvinte,
Dar am auzit că sunt nimicuri, privește înainte,
Că înainte eram mai bine,
Cel puțin era mai bine pentru mine,

Că acum e rece și inima-mi e la fel,
Mă duc spre neant, nu am vreun țel,
Ci simt că sunt o ființă demonică fără iubire,
Sunt un demon hrânit cu dezamăgire,

Știi puteam fi înger din drac,
Dar am pierdut ce-aveam mai drag,
Și m-am lăsat pe spate în noapte,
Am lăsat inima să plângă, am plecat departe,
Simt că nu sunt pământean,
Simt că nu pot fi ce mereu voiam,

Adică știi, toți să îmi scandeze numele,
Adică să mă simt printre oameni, cum e luna între stele,
Voiam să fiu măreț, dar aripile mi s-au tăiat,
Voiam să îl fac mândru pe tata, prea târziu oricum, a plecat...