Poezii pentru ea

Îmi e frică

1 Februarie 2016

O simplă noapte, un simplu om,
Fac parte din lume ca o creangă de pom,
Rupt, obosit de la de toate,
Care mă trag de iubire departe,
Încerc să uit de mine,
Să uit că exist, va fi mai bine,
Dacă am să plec curând de aici,
Asta va fi o scrisoare cu ale mele frici,
Că îmi e frică de iubire, că doare,
Că îmi e frică de un nou început, poate altă eroare,
Îmi e frică de lumină, de aia nu dorm nopți,
În iubirea ei rămân unul dintre foști,

M-am resemnat, dar inima nu prea,
Ajung să arunc vorbe fără rost, rănesc lumea,
Și pe cei care sunt lângă mine,
Când vreau pe cineva, nu vreau pe nimeni,
Ce fac nu e o artă, dacă îi spui așa,
Sunt doar regrete înșirate despre o ea,

Fiecare poet are o ea a lui,
De multe ori, doare în creații,
Nu în realitate cum o au alții,
Un poet, e un nebun ce n-a înnebunit,
Dar e doar la un pas, cum e și de a fi fericit,

Ori iau totul, ori nimic,
Învățam să câștig de mic,
Așa mi-am hrănit orgoliul,
Îl aveam mare, că trecuse timpul,

Sincer îmi e frică și de eșec,
Dar nu mă refer la bani, ar fi sec,
Mi-e frică de eșecul iubirii,
Că nu dau de ramura fericirii,
De moarte nu mi-e deloc,
Știu și unde e al meu loc,
Nu fac nimic să-mi schimb mintea,
Nu mai caut pe nimeni altcineva,

Nimeni nu știe să-ți aprecieze adevărata valoare,
Băieții vor sex, femeile bani, iubirea moare,
Nu spun multe, dar și când o fac,
Dau lecții de viață oamenilor ce mă displac,

Nu-mi pasă de nimeni, e adevărat,
Poate de tine bă chiar mi-a păsat,
Dar nu, degeaba acum,
Mă duc dracului pe al meu drum,
Mă duc spre neant să mă-ntâlnesc cu moartea,
Poate ea mă va accepta,
Sincer îmi doresc uneori atât de mult să mor,
Că mă trezesc trist, când mă uit în zor',

Bă am sperat de când te-am întâlnit,
Dar uite că și acum am greșit,
E ciudat că acum nu-ți mai pasă,
A, au trecut ani, e doar o simplă pasă,
Tu ai dat-o în bară, eu am vrut s-o bag în plasă,
Poate de aia am vrut cu tine să fac și o casă,

Acum bă ești fericită?,
Parcă văd "David, e treabă mea, măcar mă simt iubită",
Creez de prea mult timp din ură și regret,
Oare chiar nu ar putea să fie drept,
Ceea ce se întâmplă între noi,
Când iubim, să rămânem amândoi,

Din doi a rămas unul, celălalt plânge,
Ea e fericită, lui inima i-o frânge,
Am frânt și eu corpuri, ce n-aveau inimă în piept,
Dar niciodată nu am frânt o inimă sinceră, sau poate am făcut-o, nu-mi amintesc,

Oricum am lăsat-o baltă să fiu băiatul bun,
Uneori mă mai înec în alcool și tutun,
Mi-ar plăcea să mă trezesc și totul să fi fost doar un vis urât,
Să văd mesajul de dimineață, "bună dimineața sweety, te iubesc mult",
Știi îmi lipsește în fiecare dimineață acel mesaj,
Erau doar 6 cuvinte, ce mă scoteau din acest sinistru peisaj,

Îmi pare rău, că ți-am făcut rău,
Am vorbit din orgoliu, că nu sunt al tău,
Îmi pare rău de tot ce am greșit,
Și fiecare cuvânt scos, când m-ai rănit,
Am îndurat, dar până când,
Că aveam 16 ani și deja mă simțeam sub pământ,

Nu știu la tine cum a durut,
Dar sper că nu ca la mine, așa de mult,
Meriți fericire, o meriți pe deplin,
De aia te-am și lăsat să pleci, să mă duc eu în declin,
În declinul iubirii arse pe rug,
Inima mea e un mare bug,
Putea să fie, doar putea,
Acum n-ar cum să fie, c-a dispărut ea