Poezii pentru ea

Eram eu, tu...

28 August 2016

Am cearcăne de la nopți nedormite scriind poezii,
Am iubit odată o fată, o auzeam zi de zi,
Și m-am îndrăgostit de ceea ce ea era,
De suflet, nu de ambalaj, cum face toată lumea,

Eu lângă mine am nevoie de un suflet,
Pentru că, cu inima iubești, să o simt în al meu zâmbet,
Știi, mi-a fost greu să rezist până acum fiecărui uragan,
Uită-mă, nu mai sunt cum eram,

Adică blând și răbdător,
Pentru tine, un mângâietor,
M-ai făcut o fiară, mi-ai ars inima,
Spune de ce nu pot fi cu altcineva?,

Că tu se pare că ți-ai revenit,
Încă știu și acum, atunci când prima oară te-am auzit,
Mai știu și primul te iubesc pe care ți l-am spus,
Era lună de august, ora aproape de apus,

Au trecut doar niște ani,
Nu m-am pierdut prin anturaje și golani,
Am încercat să rămân curat și în picioare,
Dar timp de 2-3 ani n-am avut parte de vindecare,

Ci am avut parte de indiferență și ignoranță,
Atunci mi-am pierdut cu adevărat acea speranță,
Că totul va fi bine, dar oare când?,
Știu, sunt doar o mână de pământ,

Știi, nu am fost îndeajuns de bun să rezist la toate,
Știi ce nasol e să plângi aproape noapte de noapte?,
Dar acestea sunt doar detalii,
Eram eu, tu și milioane de galaxii...