Poezii pentru ea

Împreună

Amintiri împreună am adunat, frumos totu' s-a întâmplat,
Am fost ce nu visam, un băiat sincer şi iubeam,
Dar toate au un sfârşit şi o continuare,
Viaţa e o continuă întrebare,
Nu mă întreb cum am ajuns aşa,
Ştiu că sunt un nimeni în lumea cuiva,
În sufletul ei nu mai ocup nici un loc,
Am pierdut când nu trebuia deloc,
Nu ştiam ce fac, dar ştiam că îi făceam pe plac,
E o prostie ca dragostea învinge,
Dragostea e ca şi o minge,
Mulţi când o au în loc să o păstreze îi dau pass,
Dragostea trece, dar nu ca orele la ceas,
Am lovit prea des în mine, m-am regăsit în rime,
Am plecat amândoi, a rămas doar o baltă cu noroi,
Nu poţi iubi pe cineva cu sufletul rece,
Iubirea până la urmă şi ea se duce,
E pustiu acum prin praf şi scrum,
Merg înainte pe drumul spre trecut,
Acolo a fost frumos, acolo te-am cunoscut,
Ai fost motivul pentru care aveam zâmbetul pe buze,
Nu ştiam, dar zi de zi de tine mă ataşam,
Încet, încet noi ne apropiam,
După 5 luni primul te iubesc îţi spuneam,
Frumos era când erai a mea,
Acum sunt eu cu umbra mea,
Minciuna uneori e necesară,
Uneori te rog să ieşi afară,
Din sufletul meu să mă lasi în pace,
Dar realizezi că a fost in vis unde nu aveam ce face,
Indiferenţa mea mă definea,
Te-am pierdut tot din cauza mea,
Erai luceafăr pentru mine, nu stea,
Dragostea e boală, dar nu o poţi vindeca cu toată averea umană,
Oamenii sunt făcuţi să umple decoruri,
Unii vor să fie mai diferiţi şi de aici dispare umorul,
Cei fericiţi cu adevărat sunt cei ce nu există,
Ei nu ştiu cum e viaţa, adică tristă,
Nu am o atitudine pozitivă,
Că lumea e penibilă