Gamble on souls

Capitolul 47.

"Eu eram steaua. El era întunericul."
★

   Am un déjà-vu când îi găsesc pe frații Black privind "pisicuțele". Brynn stă pe fotoliul pe care Klaus l-a adus aici pentru mine, cu laptopul în brațe.

   Xander, în schimb, stă în picioare, cu ceașca de cafea în mână și ochii ațintiți asupra lui Saiah și Kamari. Deși pare mai degrabă pierdut în propriile gânduri.

   Cele două animale sălbatice îmi simt imediat prezența. De după peretele gros de sticlă, Kamari își înalță capul, iar o secundă mai târziu, Saiah face același lucru, ridicându-se lent de pe platforma pe care stă întinsă.

   Mișcarea lor îi atrage atenția logodnicului meu. Ca și cum abia atunci s-ar trezi din transa în care a intrat. Ochii îi alunecă de la animale spre reflexia mea din sticlă, înainte să se întoarcă direct spre mine.

   Kamari se apropie primul de geam și se oprește chiar în fața mea, iar Saiah i se alătură imediat.

   –A venit persoana lor preferată! Murmură Brynn din spate.

   Un colț al gurii mi se ridică ușor în timp ce mă apropii de geam. Îmi sprijin vârfurile degetelor de suprafața rece, iar Kamari își coboară capul exact în dreptul lor, de parcă ar încerca să micșoreze distanța dintre noi. Saiah rămâne lângă el, nemișcată, dar atentă, urmărindu-mi fiecare gest cu ochii ei pătrunzători.

   –Și mie mi-a fost dor de voi!

   La auzul vocii mele, Kamari scoate un sunet gutural, înăbușit de peretele gros de sticlă. Aproape că pare un răspuns. Zâmbetul mi se lărgește.

   –Da, da. Știu.

   –De ce fac asta? Întreabă Xander.

   Îmi întorc ușor capul spre el și îl surprind privind când la mine, când la cele două animale, cu sprâncenele ușor încruntate.

   –Nu știai? Iubita ta are o dorință de moarte când vine vorba de cei doi. Ironia din glasul brunetei nu-mi scapă.

   –Brynn! O avertizez, aruncându-i o privire tăioasă peste umăr.

   Nemernica știe adevărul. Sau, cel puțin, o parte din el.

   –Ce? Vrei să spui că nu e așa? Pufnește ea, fără să-și ridice măcar ochii din laptop.

   Mă întorc spre Xander, dar el nu pare deloc atent la sora lui. Se uită la mine.

   –Ce s-a întâmplat? De ce reacționează așa la tine?

   Îmi cobor privirea spre Kamari, care continuă să stea lipit de geam, cu ochii fixați asupra mea.

   –La început, nu făceau asta. Fac un semn vag spre ei. La început doar... stăteam aici.

   –Aici? Repetă el, nedumerit.

   –Lângă cușca lor. Uneori câteva minute. Alteori cu orele.

   –Era sinistru. Se bagă din nou Brynn în discuție.

   Îi arunc o privire peste umăr.

   –Poți pleca, Brynn.

   –Aha! Mormăie ea.

   Își închide laptopul și se ridică de pe fotoliu, trecând pe lângă noi fără să mai adauge nimic. Câteva secunde mai târziu, ușa se închide în urma ei, iar încăperea rămâne cufundată într-o liniște apăsătoare.