Gamble on souls

Capitolul 53.

"Starr..."
★

   Pentru prima oară... nu mai simțeam nevoia să fiu în gardă constant. Nu pentru că lumea devenise mai sigură peste noapte, ci pentru că el era lângă mine. Pentru câteva minute, zgomotul din capul meu tăcuse. Nu mai căutam ieșiri. Nu mai număram amenințări. Doar respiram.

M-am sprijinit ușor de umărul lui Xander, sorbind din pahar în timp ce îl priveam pe ascuns.

Renunțase, evident, la sacou și rămăsese doar în cămașa neagră, cu mânecile ridicate și primii nasturi desfăcuți. Cravata dispăruse și ea pe undeva, dar aerul lui rămânea la fel de intimidant.

Și, sincer, încă nu înțelegeam cum reușea să pară în același timp mire... și amenințare publică.

Lumina caldă din jur îi lovea profilul, scoțându-i în evidență maxilarul tensionat și ochii aceia întunecați care nu încetau nicio clipă să urmărească fiecare mișcare din jur.

Dar, din când în când, atenția lui revenea la mine. Mereu la mine. Și de fiecare dată colțul gurii i se ridica aproape imperceptibil, ca și cum încă nu-i venea să creadă că eram acolo. Că eram a lui.

   –Dacă mai sperii invitații, o să trebuiască să le plătim terapia. Îi șoptesc, ridicând o sprânceană.

Un zâmbet aproape invizibil îi atinge buzele.

   –Nu-i sperii. Îi educ.

   –Aha! Sigur. Lecția de azi: "Nu te uita la mireasă mai mult de un minut".

   –Exact.

   –Dumnezeule! Și lumea credea că eu sunt problema. Bufnesc încet în râs.

Xander își întoarce capul spre mine, iar privirea lui alunecă peste fața mea într-un mod care îmi încălzește instant pieptul.

   –Ești. Răspunde calm. Doar că ești problema mea.

   Râd scurt și-mi scutur ușor capul, dar nu mai apuc să răspund. Pentru că Bree apare lângă noi ca o furtună pe tocuri.

   –Totul merge perfect, apropo. Cu plăcere! Declară mândră.

   –Atunci relaxează-te puțin. Râd amuzată.

Bree mă privește ofensată instant.

–Nu pot să mă relaxez. Sunt responsabilă de reputația acestei nunți.

   –Jur că dacă nu prind ceva compromițător în seara asta, îmi dau demisia din grup. Mormăie Josh dramatic din spate.

   Ne întoarcem toți spre el exact când apare cu încă un pahar în mână și cu papionul deja desfăcut pe jumătate.

   –Sunt complet de acord. Intervine Ash imediat, apropiindu-se și el. Acum serios, Avril... nu puteai să chemi și câteva dintre fetele tale periculoase?

   –Mi-aș fi dorit, dar riscul era prea mare. Și oricum... de ce ai avea nevoie de una dintre fetele mele când o ai deja pe cea mai bună chiar acolo? Îl întreb, arătând discret spre Rayia.

Privirea lui Ash alunecă imediat în direcția ei, iar pentru o fracțiune de secundă expresia i se schimbă subtil.

Rayia era singura persoană pe care îmi permisesem s-o aduc aici.

Zeke știa cât de apropiate eram și, pentru el, era mai util să o țină aproape decât să o lase complet liberă. Chiar dacă nu direct sub supravegherea lui.

Rayia, în schimb, nu-l văzuse niciodată. Alek fusese cel care îi dăduse undă verde să vină. Și, într-un mod bolnav, asta făcea totul și mai periculos. Știam că plănuia ceva.