Gamble on souls

Capitolul 48.

"Con todo."
★

   –Vreți să faceți ce? Întreabă Bree, nevenindu-i să creadă.

   După cele întâmplate la vilă, venisem la garaj, ca să-i anunțăm și pe ceilalți despre planurile noastre.

   –O nuntă în trei zile.

   Mi se pare atât de ciudat să o spun cu voce tare. Aproape ireal. Și totuși, se simte atât de bine. Eliberator.

Cu două ore în urmă, reușisem să mă conving singură că pentru Xander totul se întâmplă prea repede. Că poate nunta nu înseamnă pentru el același lucru pe care îl înseamnă pentru mine. Că, undeva între Zeke și planurile noastre, eu transformasem ceva fals în ceva mult prea real.

Acum, toate temerile alea mi se par aproape stupide. Pentru că felul în care m-a privit nu a lăsat loc niciunei îndoieli. Xander este sigur de noi. Atât de sigur, încât, în timp ce eu mă temeam că îi cer prea mult, el era deja pregătit să-mi ofere totul.

–Și cum Dumnezeu plănuiți să faceți asta? Vocea lui Bree mă aduce înapoi la realitate.

–Nu doar noi doi. Zâmbesc, lăsându-mi privirea să treacă peste ceilalți. Cu toții.

–E oficial. Au luat-o razna și vor să ne târască și pe noi în asta. Ash pleoscăie din buze, deloc impresionat.

Dar Bree îl ignoră complet.

–Voi realizați ce înseamnă asta? Ne trebuie o rochie, un costum, invitații, o locație, catering, verighete... Se oprește brusc, iar ochii i se măresc și mai tare. Toate astea în trei zile?

–Bree, liniștește-te! O prind ușor de umeri.

–Nu, nu mă liniștesc! Ridică imediat tonul, ducându-și o mână la piept. Voi doi chiar spuneți asta de parcă ar fi ceva normal. Oamenii normali își planifică nunțile în luni. Poate chiar ani. Nu în... șaptezeci și două de ore!

–Noi nu suntem oameni normali.

Xander mormăie cuvintele de unde stă rezemat de masa de lucru, cu brațele încrucișate la piept și expresia aia care, cumva, face orice idee absurdă să pară perfect logică.

–Aici are dreptate. Pufnește Josh. Măcar facem și noi ceva interesant!

–Tu ai spune asta și dacă am plănui să dăm foc primăriei. Zayn îi aruncă o privire amuzată.

Josh pare să se gândească serios pentru o secundă.

–Depinde. Ar fi deschis barul?

Îmi mușc interiorul obrazului ca să nu râd, în timp ce Zayn clatină resemnat din cap.

–Vă urăsc pe toți! Murmură albăstrica, trecându-și degetele prin păr într-un gest disperat. Dumnezeule, o să fac infarct!

–Nu faci infarct. Doar exagerezi dramatic.

Bree își întoarce capul spre Josh atât de repede, încât blondul aproape tresare.

–Josh, taci! Tu porți aceeași geacă de piele de trei ani și crezi că "organizare" înseamnă să-ți găsești cheile.

Blondul își duce o mână la inimă, ofensat teatral.

–A fost josnic.

–A fost adevărat. I-o taie scurt Bree, înainte să se întoarcă spre mine. Avril, scumpo, te rog, spune-mi că măcar te-ai gândit la rochie.

–O să sari la gâtul meu dacă spun că nu?

Expresia de pe chipul ei mă face să iau serios în calcul să fac câțiva pași în spate.