UN SIMPLU TE IUBESC

Ce este femeia?

Cu cât descopăr ce este ea, cu atât mai mult, mi se definește ea ca ființă...

Și totuși ce este ea? Ce este acest ghem de viață, plin de farmec și culoare...? Voi afla vreodată ce este? Îi voi pătrunde misterele luminoase.?

Îmi pun multe întrebări în inima mea și știu că toate își așteaptă răspunsul. Fiecare răspuns vine la vremea lui și fiecare întrebare vine la vremea ei

Orice lucru își are farmecul și fiecare pe lume își are frumusețea. Toate, așa cum vin la timpul lor, tot așa, toate, rămân sau pleacă, la timpul lor

Voi înceta vreodată sa scriu despre ea? Cea care îmi va deveni muză, își va pierde farmecul într-o zi? Poate o floare să se ofilească, dacă are soare și apă din belșug?

Nu. Nu voi înceta să scriu despre ea. Și când nu voi ști ce sa scriu, voi scrie aceleași lucruri. Însă mereu este câte ceva de descoperit, câte ceva de admirat.

Iubirea nu e doar un sentiment. Iubirea este o alegere. Când dragostea este o alegere, nimic nu te oprește din admirat și din descoperit.

Cum să nu admiri ceea ce Dumnezeu a creeat cu atâta gingășie...? Cum să nu protejezi ceva atât de fragil?

Femeia se bucură cu adevărat de orice clipă a vieții. E o ființă care suferă mai mult decât toți oamenii la un loc. Se bucură la fiecare te iubesc, chiar de i-l spui de mii de ori.

Se bucură când îi spui: iubirea mea, dragostea mea, inimioara mea, suflețelul meu, trandafirul meu, dulceața mea, turturica mea, raza mea, gogoșica mea, draga mea, etc...

Vrea să se simtă liberă. Să fie iubită, dar nu închisă ca frumoasele păsări din colivii.

Își dorește încredere deplină, iubire deplină, respect deplin. E o ființă fără de care lumea ar dispare. Ea dă putere bărbatului prin fragilitatea ei.

Erosul nu-i doar un sințământ. Erosul e o alegere. Când erosul e o alegere, nimic nu te oprește din descoperit și admirat, chiar și când nu ar mai fi ceva de descoperit și admirat.

Nu poți admira o floare, ca mai apoi s-o rupi și s-o pui într-un vas cu apă. Va trăi puțin acolo. Își va da ultimul parfum plin de durere. Tot așa nu poți admira o floare doar pentru a pleca mai departe.

Ea vrea să stai în locul în care ai găsit-o. Ea mereu vrea sa o tratezi ca la început. Nu e ca orice floare spre care te apleci sa o miroși o dată... Ea e o floare care dorește admirata toată viața.

Iubirea înseamnă multe gânduri. Unul din ele este decizia de a orbi. Orbirea este o alegere, când este făcută din dragoste.

Un orb dorește să țină de mână pe cineva. Dorește să stea lipit mereu de cineva. El simte lucrurile altfel. Atinge altfel oamenii și lucrurile din jurul lui. Un orb niciodată în viața lui nu va răni pe cineva. Un orb nu caută defecte. Un orb iartă imediat...

Bărbatul care își pune speranțele în dragoste, e ca o corabie fără cârmă... E ca o corabie fără pânze. Bărbatul adevărat își are iubirea în inima lui. El nu depinde de alte iubiri deși le primește. El dă totul iar când e disprețuit, își ia totul înapoi și pleacă cu fruntea sus.

Femeia vrea sa fie protejată, prețuită, înțeleasă. Ea mereu își știe valoarea. Totuși din dorința de a fi iubită, se dăruiește, însă deseori sfârșește cu durere și tot mai multă neîncredere...

Un cuvânt, o vorbă, o pot răni profund. Nimeni și nimic nu vindecă un suflet rănit. Doar iubirea vindecă. Iubirea curge prin om și vindecă totul.

Femeia vrea sa fie mereu frumoasă. Tot mai frumoasă. Nu se satură niciodată de frumusețe și se hrănește din ea în fiecare zi. Se hrănește cu aprecierile celorlalți, până chiar și cu privirile furișe ale celorlalți..

Biroul meu are o ușă de sticlă care pe exterior are un efect de oglindă. Nu este femeie care când trece, oricât de grăbită ar fi, să nu descopere în mai puțin de o secundă, că în dreptul ei este o oglindă.

Nu-i trebuie decât o mică privire să se admire. Nici nu se oprește din drumul ei. Însă ea aproape nici nu și-a dat seama că s-a hrănit singură în subconștientul ei, cu propria imagine și este fără să-și dea seama, puțin mai împlinită, puțin mai fericită.

Ea înainte să iasă din casă s-a chinuit mult timp să-și aranjeze părul și chipul. A fost atentă la orice detaliu. Vrea să fie admirată. Vrea să fie observată. E atât de prețioasă, încât suferă când nu este apreciată, după cum merită să fie apreciată, o operă de artă.

Femeia vrea sa fie în centrul atenției, să fie unică, neînlocuibilă. Vrea să fie regină și dacă nu e, moare ca o floare la întuneric.

Într-o femeie, doar sufletul acela prelucrat de doua ori, e de doua ori mai puternic... Doar viața modelată de două ori, poate fi atât de misterioasă. Doar un lut modelat de două ori, poate fi atât de grațios și fragil....

Voi descoperi ce este femeia? Da voi descoperi. Femeia nu este o necesitate, este viața în sine. Femeia este o alegere, nu este o opțiune.

Eu aleg să caut. Aleg să-mi răspund la întrebări. Aleg sa iubesc, aleg să descopăr, ceea ce mulți acoperă după câțiva ani de iubire...

Iubita mea, este o enigmă frumoasă. Oricum ar arăta, ea este frumoasă.

O enigmă frumoasă își are descifrarea în însăși frumusețea ei. Dacă femeia era doar o enigmă, nimeni nu putea vedea ce este ea cu adevărat. Însă femeia este o enigmă frumoasă.

Prețuiți femeia.