Două inimi.

16 5 2
                                    

Se-aude pe-nfundate, iară ploaia,
Și două imimi, își șoptesc iubirea;
În noaptea rece, strălucește luna,
Iar norii, își revarsă strălucirea.

Se-aud în depărtare, mii de îngeri,
Și parca totul, e în aur și visare;
Iar fericirea vine, peste două inimi,
Plouându-le, cu pulberi de uitare.

Ei se iubesc, uitând de tot trecutul,
Uitând de răni, lăsate de povară;
Se-apleacă, unul peste altul, în visare,
Uitând pe veci, de ploaia cea amară.

UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum