Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 26

„ Jess mie.. îmi pare rău pentru ieșirea de mai devreme. Nu am vrut să țip la tine. “ șoptește Niall punându-mi mâna pe picior, uitându-se în ochii mei pentru câteva secunde apoi uitându-se din nou la drum.

Aleg să nu spun nimic și continui să îmi fixez privirea la drum. Fără să îmi dau seama am o stare de nervozitate, în mare parte creeată de starea de spirit a lui Niall. Când va înceta să dea vina pe mine pentru tot ce se întâmplă ?! Simt cum sângele îmi pompează puternic în vene, vrând să îi întreb atât de multe lucruri. Atitudinea sa mă induce în eroare și mă simt atât de vulnerabilă în fața lui încât simt că îmi pierd controlul. Rămân tăcută și sunt atentă la drum, până când ceva îmi atrage privirea. Casa părinților lui Niall. Brusc în minte îmi vin tot felul de întrebări. De ce continuă să stea la hotel, când se poate întoarce acasă ? Dar oare părinții săi știu că el s-a reîntors în oraș ?

„ Niall..părinții tăi știu că te-ai reîntors ? “ șoptesc fără să îmi dau seama și regret că uneori gura mea vorbește fără ca eu să gândesc.

“ Doar.. încetează să pui atât de multe întrebări, ok ? Nu am starea necesară pentru ele. “ răspunde tăios.

“ Okay.. “ spun mai mult pentru mine și oftez adânc.

Fără să îmi dau seama motorul se oprește și îmi dau seama că am ajuns în fața hotelului în care stă Niall. Își întoarce capul și mă privește cu o expresie inocentă, vulnerabilă, ce mă face să îl compătimesc într-un fel.

„ Vrei să te duc acasă ? “ șoptește cu o oarecare teamă în voce.

“ Nu vreau să merg acasă. “ spun și vorbesc serios. Deși s-a produs această răceală între noi, simt nevoia să stau din nou la el. Inima îmi cere asta și nu pot ajuta cu nimic.

“ Nici eu nu vreau ca tu să mergi acasă, Jess. Vreau să stai cu mine. Te rog. “ șoptește din nou și îmi face inima să bată cu putere. Instant uit de toate gândurile pe care le aveam și îl privesc atent. Se apleacă înspre mine și își lipește buzele de obrazul meu, sărutându-mă ușor, apoi își plasează mâna pe el, mângâindu-l cu degetul mare.

“ Îmi pare rău pentru comportamentul meu, chiar îmi pare. Vorbesc serios. „

„ Nu ar fi trebuit să țipi la mine... „ murmur.

„ Știu, la dracu, crede-mă că știu ! Doar că te-am văzut din nou cu George și mi-a fost teamă că vă veți săruta din nou. Nu suport să te văd cu altcineva, Jess. Cu altcineva înafară de mine. “ spune punând accent pe ultimele cuvinte.

“ Îmi pare rău, nu am crezut că se va ajunge la asta...”

“ Shht. Nu ție ar trebui să îți pară rău, ci mie. Uneori îmi pierd controlul și nu pot răspunde de acțiunile mele. Încă mai ești supărată ?“

Dau din cap în semn negativ și simt cum tensiunea care exista între noi pe parcursul drumului cu mașina a dispărut.

“ Atunci poate mă pot revanșa.“ șoptește și mă prinde de șolduri, astfel că în secunda următoare sunt așezată în poala sa. Își lipește într-un mod violent buzele de ale mele și parcă cere voie să pătrundă în gura mea. Mă mușcă de buza de jos și gem ușor, iar Niall înjură printre gâfâituri atunci când îmi înfig mâna în părul său, trâgându-l ușor. Mâinile sale sunt așezate pe șoldurile mele presând ușor în timp ce limbile noastre se mișcă haotic, mărind plăcerea. “

Brusc rupe sărutul și îmi prinde fața în palme, privindu-mă atent.

“ Cred că ar fi mai bine să mergem înăuntru. „ 

# Okay um.. până termin cartea de 500 de pagini  pe care o am de citit până luni părțile or să fie cam scurte, îmi pare enorm de rău. Dar vă promit că după ce termin cele 500 de pagini am să încerc să le fac mult mai lungi, e o chestiune de doar câteva zile. Sper să vă placă. :3