Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 93

“ Jessica? “

Aud pe cineva strigându-mi numele înfundat, dar ignor acest lucru doar din simplul fapt pentru că în ultimele ore am auzit multe alte vorbe care nu erau defapt reale, sau cel puțin nu mai sunt reale, ci doar vechi amintiri ale unor clipe irecuperabile. Am încă odată impresia că imaginația îmi joacă feste și decid să ignor absolut tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, concentrându-mă pe sărutul cu Roy, sărut pe care deja îl regret dar corpul deja nu mai răspunde comenzilor mele datorită tuturor substanțelor pe care le-am consumat.

Acesta îmi înconjoara talia cu mâinile sale și mă trage mai aproape, având la un moment dat impresia că mă sufoc datorită lipsei de aer și datorită senzației de moleșeală care pune ușor stăpânire pe corpul meu. Îmi aud încă odată numele strigat și îmi scutur capul, despărțindu-mă brusc din sărutul cu Roy. Fără să mă întrebe însă nimic, acesta își fixează privirea peste umărul meu și pare vizibil deranjat de faptul că, probabil, vreun individ i-a stricat distracția. Sunt bucuroasă însă chiar dacă nu realizez complet ce se întâmplă, chiar dacă nu sunt conștientă de ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore, încă din momentul în care am aflat forțat de toate lucrurile pe care le făcea Niall pe la spatele meu.

“ Cine dracului te crezi să dai buzna așa, aici, mai ales când vezi că avem treabă? “ scuipă brunetul și îmi întorc capul rapid, imediat după ce mă dezmeticesc.

Înghit în sec și rămân împietrită pentru câteva secunde bune, simțindu-mă ca și cum toată încăperea asta s-ar prăbuși peste mine. Chiar și așa tot nu m-ar durea la fel de mult cum mă doare să îl privesc pe Niall cu acea expresie dezamăgită, stând în fața noastră probabil dezgustat pentru că a fost nevoit să asiste la întreaga scenă. Continui să îmi repet în minte că e doar vina lui și că e o persoană mult mai groaznică decât mine, că îl urăsc și că merită tot ce i se întâmplă acum, că nu mai există nicio șansă pentru noi. Continui să îmi spun toate aceste lucruri chiar dacă nu au absolut niciun sens pentru mine, chiar dacă abia mă mai cred.

Nu aș fi crezut că, după tot ce i-am spus, sau mai bine zis reproșat, va veni după mine. A promis acum mult timp că mă va proteja indiferent de situație iar eu am încetat să mai cred lucrul ăsta, am încetat defapt să mai sper că își va ține promisiunea.

„ Vino cu mine, te rog. „ îl aud spunând calm, dar pot să simt că fiecare nerv din corpul său se împotrivește pentru a nu îl lovi pe Roy, sau pentru nu a renunța la tot, la fel cum se chinuie să își șteargă imaginile anterioare din minte. De ar putea...

“ Crezi că ar accepta să plece cu tine? Nu te știu dar presupun că tu ești motivul pentru care ea e aici. “ continuă Roy la fel de agresiv ca și înainte și face un pas în față pentru a încerca să îl intimideze, probabil.

Scutur din cap și încerc să îmi regăsesc cuvintele, să îmi revin chiar dacă încă îmi e greu să procesez tot ce se întâmplă, la fel cum îmi e greu să fac o anumită alegere în momentul ăsta. Nici măcar nu înțeleg cum de mă mai țin pe picioare după cât de multe prafuri am consumat și râd discret de propriile fapte, oprindu-mă imediat ce Niall îmi aruncă o privire destul de îngrijorată.

“ Jess, te rog, trebuie să vii cu mine. “ continuă Niall să mă roage fără să îi acorde deloc atenție lui Roy, lucru care îl scoate din sărite pe acesta și se apropie cu încă câțiva pași de el, punându-și mâna brusc la gâtul acestuia, strângând de bucata de material.

“ Pleacă dracului odată, ți-am mai zis, nu vrea să vină. “ îl amenință brunetul și Niall continuă să mă privească fix în ochi, privirea sa parcă implorându-mă să las baltă totul și să plec cu el. Sau doar să las baltă totul și să ies din casa asta nenorocită, doar ca să mă știe în siguranță.