Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 56

Trag aer adânc în piept în timp ce îmi privesc tatăl sunând la ușa familiei Horan. Nu durează mult timp și mama sa, Maura deschide ușa având pe față un zâmbet larg, iar ochii săi se fac mari la vederea noastră, fixându-mă apoi cu privirea pentru câteva secunde. Ne poftește înăuntru cu o voce caldă, primitoare și îi zâmbesc iar inima începe să îmi bată cu putere, gândindu-mă că și Niall ar trebui să fie pe aici pe undeva. Încerc să împing toate gândurile care nu mi-au dat pace până acum într-un colț al minții, concentrându-mă la schimbul de cuvinte pe care îl au părinții mei cu părinții lui Niall.

“ Ne bucurăm atât de mult că ați putut ajunge. “ spune Maura și o îmbrățișează pe mama, apoi pe mine, și continuă:

“ Știu că totul a fost neașteptat și probabil v-am luat prin surprindere, dar ne-am gândit că ar fi o idee bună să mai petrecem puțin timp împreună, ca în trecut, acum că Niall s-a întors din America și putem fi toți. “ spune cu aceeași voce caldă și liniștitoare, în același timp cu William și Peter, care își strâng mâna.

Mama lui Niall, Maura, este îmbrăcată cu o rochie de culoare crem și are și un sacou deasupra, iar Peter, tatăl vitreg al lui Niall este îmbrăcat ceva mai simplu, pantaloni negri și o cămașă albă. Într-un mod similar este îmbrăcat și tata, iar Lily bineînțeles că a vrut să dea o impresie bună așa că s-a îmbrăcat cu rochia sa preferată de culoare mov, care îi vine până aproape de genunchi. Nici eu nu am scăpat de insistența mamei mele și am fost nevoită să mă îmbrac ceva mai elegant, și anume cu o rochie albă cu volane, strânsă cu o curelușă albastră la mijloc, tocurile mele fiind de aceeași culoare.

“ Ne bucurăm că ne-ați invitat, nici măcar nu îmi mai pot aminti ultima noastră întâlnire în care am putut fi toți! “ exclamă tata și intrăm toți în sufragerie.

Știu că nu am mai fost de mult timp în casa familiei lor dar văd că totul a rămas neschimbat. Toate sunt la locul lor, până și pozele vechi de deasupra șemineului. Le privesc atentă și îl pot vedea într-o poză pe Niall, cam de când avea 11 ani și un zâmbet ascuns îmi apare în colțul gurii. În altă poză este tot el, de data aceasta cu tatăl său biologic și îmi amintesc numaidecât de ceea ce mi-a spus Niall cu o zi înainte, cuvinte care mi-au făcut inima să se scufunde la gândul că se consideră vinovat pentru moartea tatălui său.

Privesc aceste poze câteva momente bune și pentru moment am impresia că nimic nu s-a schimbat de acum câțiva ani, din vremurile în care obișnuiam să fim de nedespărțit, eu și Niall, de vremurile în care încă nu îl cunoscusem pe Jaymi și nu am făcut prostia de a mă îndepărta ușor-ușor de Niall. Dar, cum am mai spus, doar am impresia, pentru că multe lucruri s-au schimbat de atunci.

Mă rup din șirul gândurilor mele și mă uit în jur, am fost atât de prinsă în ele încât nu am observat că Lily și Maura s-au dus la bucătărie pentru a pune la punct ultimele detalii în legătură cu masa, iar William și Peter stau așezați pe canapea, vorbind despre football și despre faptul că echipa lor preferată au câștigat trei meciuri la rând.

Nu știu de ce dar un sentiment ciudat își face apariția, Niall e încă de negăsit și pentru o secundă mă îndoiesc că are să ajungă. Dar îmi aduc apoi aminte de cuvintele Maurei de atunci de când am venit, și anume că așteaptă de mult momentul de a fi toți, împreună, deci Niall nu ar avea cum să lipsească.

Mă așez pe canapeaua opusă de cea pe care stă tatăl meu și, nefiind sigură ce ar trebui să fac îmi scot telefonul din geantă, verificându-mi mesajele. Îmi sare în ochi unul de la Kate, care spune că îi este dor de mine și că vrea să ne petrecem timpul împreună cât mai curând, împreună cu Caroline. Vreau să îi răspund dar în același moment îmi ridic parcă din instinct capul pentru a-l vedea pe Niall intrând în sufragerie. Nu mă mir pentru că este îmbrăcat cu o pereche de jeansi și un tricou alb dar, spre surprinderea mea, și-a aranjat părul, ridicându-l puțin în sus, eliberându-și astfel fruntea de orice șuviță rebelă care, de obicei, se răzvrătea și se așeza în cele din urmă pe fruntea sa.