Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 27

“ Cred că ar fi mai bine să mergem înăuntru. „  șoptește respirația sa bătându-mi în obraz. Dau din cap iar într-o fracțiune de secundă mă ia de mână, deschizând ușa mașinii, făcându-mi semn să ies.

Îl urmez întocmai mușcându-mi buza de jos, gândindu-mă la șirul evenimentelor din noaptea aceasta. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce mă va aștepta atunci când am venit în club cu Zayn și ceilalți, și iată-mă acum întorcându-mă fix de unde am plecat : în camera de hotel a lui Niall, împreună cu el, purtându-ne de parcă nimic nu ni s-ar fi întâmplat în ultimul timp.

Partea ciudată este că simt față de el o atracție mult prea mare, atracție ce nu pot să o descriu în cuvinte. E ca și cum Niall ar fii o parte din mine, o parte esențială pentru mine de a trăi. Și chiar dacă mi-am promis de atâtea ori să numai calc în acest loc, să îl las în pace și să îmi văd de viața mea se pare că nu mă pot ține de această promisiune. Este ceva ciudat între noi, un fel de atracție, tot felul de sentimente amestecate și oricât am încerca să stăm unul departe de celălalt nu putem face acest lucru. E ca și cum am fi legați și cu cât există mai multe probleme între noi cu atât legătura noastrădevine mai puternică, imposibil de distrus.

Îl urmăresc în liniște pe coridorul hotelului, ajungând în cele din urmă la etaj, pe scări. Învârte cheia în broasca ușii fără zgomot și intră înauntru, urmându-l tot la fel de tăcută.

“ Chiar îmi pare rău, vorbesc serios. “ spune cuprinzându-mi fața în palme, din senin. Îmi urmărește expresia feței cu o urmă încruntare pe față, parcă așteptând un semn de la mine. Pentru o secundă mi se pare că mă pierd în ochii săi de un albastru intens. Sinceră să fiu de fiecare dată când îi privesc mă pierd în ei, și îmi este din ce în ce mai greu să îmi revin din transă. Cu fiecare întâlnire pe care o avem, fiecare gest, fiecare atingere relația noastră devine tot mai strânsă. Relație ? De ce am ajuns să gândesc atât de repede ? După ceea ce am făcut în baia clubului gândurile mele sunt într-o dezordine totală, astfel încât nu știu ce să mai cred despre noi. Nu pot avea totală încredere în Niall iar atitudinea sa extrem de schimbătoare mă face să mă zăpăcesc de tot, dar totodată simt și știu că el are controlul absolut asupra acțiunilor mele.

„ N-nu e nimic. „ mă bâlbâi în cele din urmă iar pe fața sa înflorește un zâmbet timid, inocent, apoi se încruntă din nou și își ia mâinile de pe fața mea, îndreptându-se în cameră. Se așează pe marginea patului și își pune capul în palme, oftând adânc, eliberându-se de o cantitate de aer parcă strânsă în el de câteva minute bune.

„ Nu te merit, Jess. Ești prea bună pentru mine. “  șoptește având o voce tremurândă, stinsă.

Vorbele sale parcă pătrund în colțișor al trupului meu și îmi răsună în minte. Ce îl determină să se gândească la asta ? Închid ochii strâns și îi deschid câteva momente mai târziu, încercând să mă conving că nu visez. În fața mea este Niall, dar o persoană total diferită de Niall cel pe care am ajuns să îl cunosc de doar câteva săptămâni. Nesimțirea și aroganța sa a dispărut complet și îi pot vedea în sfârșit o urmă de inocență și sensibilitate. Buzele mele stau între-deschise și îmi dau seama că stau ca o stană de piatră de câteva minute bune, pierzând noțiunea timpului.

“ Hei, hei,  uită-te la mine. “ spun și mă așez lângă el, punându-i mâna pe bărbie și ridicându-i capul astfel încât privirile noastre să se întâlnească. Corpul îmi este străbătut de un fior cald și cu greu mă adun pentru a continua tot ceea ce am de zis.

„ Nu mă interesează, ok ? Nu cred că există un termen de comparație între noi doi. Și chiar dacă nu te înțeleg, nu îți înțeleg atitudinea schimbătoare și toate secretele pe care le ții ascunse de mine cred că aș fii în stare să trec peste ele. Nu știu dacă și tu vezi asta Niall, dar eu sunt perfect conștientă și gândul ăsta mă sperie, faptul că nu știu ce se întâmplă cu noi..”  spun și sunt și mai confuză decât înainte. Totul s-a întâmplat prea repede încât abia am avut timp să conștientizez ce e bine și ce e nu. Cert este că de când s-a întors mă simt de parcă nu aș putea să respir dacă nu l-aș avea în preajmă. De sentimente nici nu se pune vorba, nici măcar eu nu știu ce se întâmplă cu mine, și mă tem de faptul că aș putea simți ceva pentru el.

Îmi înping gândurile într-un fund al minții și încerc să mă concentrez pe conversație, care este mult mai puțin încordată față de cea din mașină.

“ Mă înnebunești, Jess. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva înainte.“ rostește simplu.

Aceste cuvinte, fără să vreau, au un impact major asupra mea. Nu m-am gândit că am efectul ăsta asupra sa, că aș putea să îl fac să se simtă într-un asemenea fel. Gândul că totul ar putea deveni o poveste frumoasă între noi doi îmi aduce pe buze un zâmbet larg, pe care cu greu îl pot stăpâni.

Niall mă privește atent și parcă tristețea ce îl cuprinse dispare, având acum un zâmbet jucăuș în colțul gurii. Îmi dă o șuviță de păr după ureche, șoptindu-mi apoi  :

“ Ar trebui să zâmbești mai des. Habar nu ai cât de frumoasă ești când faci asta. “

Culoarea din obraji mi se schimbă și chicotesc ușor, făcându-l să rânjească larg, parcă mândru de cele spuse. Deschid gura pentru a spune ceva dar sunt întreruptă imediat, neintenționat.

“ Și știi ce mă bucură cel mai tare ? “ spune cu o gravitate ciudată în voce, uitându-se atent la mine. Dau din cap în semn negativ și aștept să continue, inima bătându-mi cu putere.

“ Faptul că doar eu te pot vedea zâmbind așa, comportându-te așa. Reacționezi așa doar la atingerile mele, Jess. Pot vedea asta. “ șoptește seducător și își plimbă mâna pe piciorul meu, trasând mici cerculețe imaginare. Își mușcă buza de jos și mă privește cu niște ochi largi, doritori de necunoscut.

Se apropie de mine și mă sărută atent, pasional. Mă ciupește ușor de buza de sus iar mai apoi își introduce limba în gura mea care nu ezită să îi accepte intrarea. Mă las pe spate și sunt urmată imediat de trupul său care cade ușor peste mine, sprijinindu-l într-un cot. Cu cealaltă mână mă ține strâns de talie, acest gest dându-mi un sentiment de protecție. Zâmbește în sărut iar eu îmi trec mâinile prin părul său, mai apoi cuprinzându-i fața cu palmele.

Se rupe din sărut și se dă câțiva centimetrii în spate, privindu-mă atent.

„ Cred că e de ajuns. Vreau să dorm acum, sunt obosit. A fost o noapte lungă. “ șoptește și își trece mâna prin păr, făcându-mi cu ochiul. Înțeleg perfect la ce se referă.

Se îndreaptă apoi către dulap și alege niște pantaloni largi. Își dă tricoul cu care este îmbrăcat jos într-o fracțiune de secundă și rămâne la bustul gol, dându-mi ocazia să îi admir fiecare părticică a corpului său perfect. Abdomenul său bine conturat, brațele dezgolite și modul în care mușchii i se contractă la spate mă fac să îmi mușc buza și să mă gândesc la tot felul de lucruri. Îl văd că se pregătește să își dea pantalonii jos, rămânând doar în boxeri și mă întorc îndată, fiind deja prea mult.

“ Nu ai de gând să te schimbi ? “ râde și mă întorc, uitându-mă la el. Este îmbrăcat doar cu acea pereche de pantaloni largi, gri, fără tricou. Mai scoate din dulap încă o pereche de pantaloni și îi aruncă înspre mine, făcându-mi semn apoi spre tricoul său.

“ Te poți îmbrăca cu pantalonii ăștia și cu tricoul meu. Scuze că nu am așa multe haine, încă nu m-am obișnuit cu tine dormind la mine. Dar sper să facem din asta o obișnuință, ceva normal. Te vreau cât mai aproape de mine, Jess.“ șoptește și se îndreaptă către mine, sărutându-mă scurt pe buze.