Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 63

# Um, am ascultat aceste melodii în timp ce am scris capitolul și, pentru cei care vor, vă recomand să ascultați și voi odată ce citiți : Florence & The Machine - Never Let Me Go, Ellie Goulding - How Long Will I Love You, One Direction - You & I și Jessie J - Breathe. 

Îmi deschid ochii imediat ce aud alarma telefonului sunând zgomotos, răsunând în toată camera și îmi dau seama că noaptea a trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Arunc o privire asupra camerei și îmi observ bagajele făcute doar cu o seară în urmă iar inima începe să îmi bată imediat cu putere. Îmi aduc apoi aminte că încă nu am vorbit cu mama și nu am absolut nicio idee dacă este de acord cu această plecare a mea atât de bruscă ținând cont de faptul că tata...pentru moment, numai locuiește cu noi.

Este ora 8 și știu că Niall ar trebui să sosească din secundă în secundă, am stabilit amândoi că ar trebui să plecăm cât mai devreme. Încă nu știu unde vrea să mergem, nu știu nici măcar de ce tocmai acum vrea să plecăm, dar nici măcar nu am de gând să întreb ci, în schimb, vreau să mă bucur de fiecare clipă pe care o voi petrece alături de el.

Îmi aleg o pereche de pantaloni negri și un pulover destul de larg și ceva mai gros, ținând cont de faptul că, deși e vară, vremea este foarte schimbătoare și cerul este acoperit de nori deși și cenușii care îți oferă oarecum o stare melancolică. După ce mă schimb mă spăl pe dinți și decid să îmi prind părul într-o coadă de cal, aplicând apoi doar puțin rimel. Sunt din ce în ce mai entuziastă și simt că inima e gata să îmi iasă din piept, dar, până atunci trebuie să port o discuție cu mama și tare mă tem de modul în care va reacționa. Cum am mai spus, mă simt puțin vinovată pentru că am de gând să o las singură dată fiind situația cu tata pe care simt că nu o știu în totalitate. Știu că mai mereu pleca de acasă în călătorii de afaceri sau ceva de genul dar niciodată nu s-a ajuns atât de departe, niciodată nu și-a strâns toate lucrurile și a plecat fără ca măcar să își ia rămas bun de la mine.

Împing aceste gânduri și posibile scenarii într-un colț al minții în momentul în care intru în bucătărie, găsind-o pe mama ca în orice dimineață sorbind din ceașca de cafea, citind dintr-o revistă. Trag o gură mare de aer în piept și mă gândesc că surpriza acesteia că plec pentru câteva zile nu va fi atât de mare devreme ce Niall a vorbit cu ea. Probabil se va supăra pentru că nu se aștepta să plec atât de repede dar...la naiba Jess, încetează să te gândești atât de mult la ce e mai rău.

“ ‘Neața, mamă. “ spun și mă așez pe scaunul din partea opusă acesteia, în mintea mea gândindu-mă la ce ar trebui să spun mai departe.

“ Wow, te-ai trezit atât de devreme, ar trebui ca data asta să rămână în istorie! “ exclamă și râde, ducându-și apoi din nou ceașca de cafea la gură. Râd alături de ea, secunde după adoptând însă o expresie cât se poate de serioasă.

„ Mamă, putem vorbi o secundă? Trebuie să îți spun ceva. “ spun și aceasta își ridică privirea, zâmbindu-mi cald.

“ E în legătură cu mica-excursie pregătită de Niall? E în regulă, am vorbit deja cu el despre asta, sunt sigură că vă veți distra de minune! “ spune fără să îmi dea ocazia să continui și ochii mi se măresc iar gura mea formează un O perfect.

“ Ești sigură că...ești în regulă cu asta? Nu vreau să crezi că te las singură mai ales după ce tata...” încep să spun dar las propoziția neterminată. “ Și în plus el a vrut să plecăm tocmai azi, dacă e ceva te deranjează îmi poți spune, îl pot suna și... „

„ Nu îți mai face atâtea griji în legătură cu mine, voi fi în regulă, serios. Du-te, distrează-te, în plus cred că e o ocazie bună să mai petreceți ceva timp împreună după atâta timp cât el a fost plecat. “