Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 86

Îmi flutur genele ușor, de câteva ori până reușesc să mă obișnuiesc cu lumina puternică ce pătrunde în cameră, prin sticla ferestrei. Pe buze mi se imprimă imediat un zâmbet larg, auzind în secunda următoare bătăile inimii lui Niall, care încă doarme, având buzele între-deschise și ochii închiși strâns, iar părul ciufulit îi cade pe toată fruntea, acoperind-o.

Încep să trasez cu degetele cerculețe fine pe pieptul său gol în timp ce camera rămâne învăluită într-o liniște ciudată dar totuși relaxantă, în timp ce în mintea mea se derulează totalitatea evenimentelor din noaptea anterioară, de la vizita mea până la Kate și momentul în care m-am întors de la aceasta, găsindu-l pe Niall în camera mea, până la momentul extrem de intim pe care l-am împărțit, moment care de altfel include și un tub de frișcă. Îmi mușc buza pentru a nu începe să râd, gândindu-mă la tot ceea ce s-a întâmplat și instant mintea îmi zboară ca de fiecare dată în altă parte, ca de exemplu, la vremea în care totul era atât de simplu, monoton, iar timpul se scurgea liniștit și viața mea era total schimbată și plictisitoare, fără să fie presarată pe alocuri de lucruri picante sau obstacole care au rolul să te întărească, să te facă mai puternic.

Aceste vremuri par atât de îndepărtate și mă întreb cum de am reușit să rezist atât de mult timp în ritmul ăsta, cum de am ales să accept atât de multe lucruri din partea celor apropiați mie fără să încerc măcar să simt cum e să trăiești cu adevărat, cum e să te bucuri de fiecare clipă și să nu poți controla absolut nimic, să lași totul în mâinile zilei de mâine. M-am schimbat atât de mult într-un timp atât de scurt și nici măcar eu nu m-am obișnuit în totalitate cu această schimbare, cu noile obiceiuri și cu toate greutățile pe care am ajuns să le întâmpin, dar dacă cineva m-ar pune să dau timpul înapoi ca să schimb ceva, dacă cineva m-ar întreba dacă aș vrea ca totul să revină exact cum era înainte aș refuza fără să stau pe gânduri, fără să am vreun regret sau vreo reținere.

Revin din șirul gândurilor mele aproape interminabil în momentul în care văd pleoapele blondului deschizându-se brusc, irișii săi de un albastru intens și limpede fiind acum vizibili. Niall începe să mormăie câteva cuvinte pe care sincer nu le înțeleg și își adâncește apoi capul în pernă, făcându-mă să chicotesc destul de zgomotos, făcându-l să își arcuiască buzele într-un zâmbet larg, dezvelindu-și dinții albi.

“ Bună dimineața. “ șoptesc și îmi presez buzele de colțul gurii sale, privindu-l apoi câteva clipe după cum se dezmeticește și încearcă să se acomodeze cu lumina.

“ Chiar că e bună. La dracu, îți ador râsul, Jess, pari atât de...fericită. “ îmi spune și ochii săi fac contact cu ai mei, determinând ca un fior cald să îmi străbată tot corpul.

“ Asta pentru că sunt fericită, extrem de fericită. “ îi răspund și pe fața lui Niall apare un zâmbet larg și sincer, iar degetele noastre trec unele printre celelalte, formând un pumn perfect, strâns, unit.

“ Cred că va trebui să îl înlocuim. “ râde blondul și arată cu degetul tubul de frișcă ce zace acum pe podea, în timp ce își ia pantalonii de pe jos pentru a se îmbrăca cu ei, făcându-mi în același timp cu ochiul. Dau aprobator din cap, râzând și mă îndrept către dulap, luându-mi o pereche de pantaloni de trening largi și un tricou pentru a mă schimba.

“ Cred că ar trebui să te îmbraci cu ăsta, îți stă mult mai bine. “ zice clar Niall și ridică tricoul său de pe jos, aruncându-l către mine. Accept fără prea mare ezitare chiar dacă știu că el va trebui să rămână la bustul gol atât timp cât va mai sta la mine, și dau ochii peste cap când îl aud făcând câteva remarci la cum nu pot rezista fără să mă holbez la el sau fără să îmi imaginez fel și fel de scene, ajungând în final să îl pocnesc peste mână pentru a înceta cu glumele lui care, de altfel, nu mă deranjează deloc.