Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 20

Am ales să mă îmbrac cu ceva simplu, un tricou negru cu inițiala “ A “ și o fustă albă, iar ochii i-am conturat puțin cu negru și părul l-am ondulat. Mi-am pus în geantă cele necesare și am plecat, lăsând un bilețel pe frigider în care îi spun mamei să nu se îngrijoreze în legătură cu mine. Câteodată aș vrea să fie mai mult timp acasă, să vorbească cu mine, să mă înțeleagă dar pe măsură ce a trecut timpul am înțeles că nu îi permite serviciul și oricât de mult și-ar dori și ea același lucru, nu poate să facă nimic în privința asta. La fel și tatăl meu, el este plecat în majoritatea timpului în delegații în alte orașe, și abia are timp să treacă pe acasă. M-am obișnuit cu această situație, chiar dacă la început mi-a fost greu..

Aleg să îmi pun căștile în urechi, poate muzica mă va face să uit de tot ce s-a întâmplat. Dar s-a întâmplat exact invers, absolut fiecare melodie îmi amintește de mine, de Niall, de faptul că habar nu am dacă simt ceva pentru el. Încerc să împing aceste gânduri la o parte, concentrându-mă pe ce am de făcut. Măcar pentru o seară trebuie să uit de problemele mele, și să încerc să îmi revin. În ultimele zile parcă a pus stăpânire pe mine, pe gândurile mele și nu pot să mă gândesc la asta. Refuz să cred că este adevărat și cea mai bună alegere este să încerc să îl ignor toată vara, până la facultate. Aș putea să fac asta.. așa-i ?

                                                                 **

Ajung în fața cafenelei și zăresc înăuntru o persoană familiară mie. Îi pot distinge perfect părul negru ciufulit și tatuajele care se ivesc pe maini, dându-i o aură misterioasă. Pășesc înăuntru și ajung la masa unde stă, afișând un zâmbet timid.

“ Hei Zayn. “ spun și mă așez pe scaun, față în față cu el.

Zâmbește ștrengăresc în colțul gurii, dar pot citii în ochii săi că ceva îl neliniștește.

“ Mă aștepți de mult ? “ râd.

“ Nu, nu de prea mult timp. Dar hei, m-am obișnuit cu asta, adică toate fetele întârzie.” Râde și parcă atmosfera se mai detensionează.

Ne comandăm amândoi câte o cafea și purtăm o conversație normală, ca între doi adolescenți. Îmi povestește planurile sale de viitor și rămân uimită atunci când aud câte așteptări are de la viață. Mă face să mă îndoiesc pentru o secundă cu ceea ce aș vrea să fac, dar încerc să mă concentrez asupra conversației noastre. Zayn mereu a fost un tip destul de misterios, care pare la prima vedere destul de periculos. Toată lumea îl privește curioasă, și îi urmărește aproape fiecare mișcare dar nimeni nu prea are curajul să se bage în vorbă cu el.

Sincer, în toți anii de liceu am auzit atâtea fete care vorbeau despre el și despre faptul că ar vrea să fie cu un tip ca el încât credeam că peste tot toată lumea vorbește despre asta. Dar Zayn este diferit față de toate poveștile ce se spun în legătură cu el. Este pasionat de artă, de aici trăgându-se și pasiunea pe care o are pentru tatuaje. Odată ce ajungi să îl cunoști este o persoană destul de timidă, lăsându-și slăbiciunile să iasă la iveală.  Pe deasupra este și generos, și are un respect față de sexul feminin cum nu ai văzut la alți băieți. Este un prieten bun, un prieten pentru care ai da orice ca să îl ai, iar eu mă consider o persoană destul de norocoasă.

Petrec un timp destul de frumos alături de Zayn, uitând pe moment de gândurile care mă bântuie de câteva zile bune. Uitând de el.

“ Și.. de ai de gând să faci în legătură cu Kate ? “ șoptesc dintr-o dată, sperând să nu mă audă. Ia o gură din ceașca de cafea, înspiră adânc și spune :