Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 65

Totul începe să capete contur și culoare în jurul meu iar în secundele următoare ochii mei se întâlnesc cu ochii albaștrii și adânci ai blondului care mă ține strâns în brațe, care mă ține de parcă nu ar vrea să îmi dea drumul niciodată. Îmi dau seama că am adormit și clipele de mai devreme mi se rulează în minte interminabil, făcându-mă în același timp să zâmbesc în colțul gurii. Fețele noastre sunt acum la doar câțiva centimetri distanță și aleg să nu spun nimic, ci să îl analizez cu atenție pe frumosul băiat.

Cine ar fi crezut acum câteva luni că voi ajunge să depind într-o măsură atât de mare, atât fizic cât și sentimental, de Niall, de acel tip care, atunci când s-a întors din America părea să fie o persoană total diferită, rece și indiferentă? Puteam să jur că l-am pierdut pentru todeauna doar din cauza idioției mele, că acea relație de prietenie va fi de domeniul trecutul și că fiecare își va vedea de viața sa sau, în cel mai rău caz el va încerca să mă facă să mă simt ca cea mai josnică persoană de pe pământ. Nici măcar nu îmi pot da seama cum s-a ajuns aici într-un timp atât de repede, să depindem unul de celălalt, să avem nevoie de celălalt ca și cum avea nevoie de oxigen. Suntem atât de diferiți dar în același timp ne completăm unul pe celălalt cum nu se poate mai bine. Știu că Niall a ajuns să aibă un caracter pe care nu cred că am să îl înțeleg vreodată, și știu că sunt multe lucruri din trecutul său, de când a plecat, pe care eu nu le știu și care sunt o enigmă pentru mine. Dar voi aștepta, voi aștepta oricât este nevoie pentru a ajunge să îi cunosc din nou toate secretele, tot ceea ce gândește, să îl cunosc în totalitate, exact ca în vremurile bune.

Mă privește cu ochii mari, pătrunzători iar buzele sale sunt între-deschise, respirând aerul ușor, aproape fără niciun zgomot. Chipul său pare angelic, atât de inocent, completat fiind de părul său blond, câteva șuvițe rebele căzându-i pe frunte, dând un aspect neîngrijit. Puternicele sale brațe sunt așezate în jurul meu, ținându-mă strâns și îi pot simți inima bătând puternic în piept, sentimentul dat de acest lucru fiind unul după care am ajuns să tânjesc.

“ Ce? “ râde, ochii săi scanându-mi fața atunci când mă vede încruntându-mă, fiind concentrată pentru a-i simți bătăile inimii.

“ Nu îmi vine să cred că...știi tu. “ șoptesc și simt cum culoarea din obrajii mei devine din ce în ce mai roșiatică.

Știu că relația mea intimă cu Niall a evoluat și a ajuns la un punct în care nu ar mai trebui să îmi fie rușine de el, dar reușește să mă intimideze de fiecare dată și, deși îmi amintește în fiecare zi cât sunt de frumoasă continui să am unele complexe specific feminine. Nu le pot elimina pur și simplu, și nu cred că am să fac asta vreodată, chiar dacă el nu va știi.

“ Nici mie. “ spune zâmbind și îmi ia o șuviță de păr, răsucind-o pe deget. “ Îmi pare rău dacă nu a fost așa cum ți-ai dorit dintotdeauna și îmi pare rău că m-am oprit eu…eu nu am vrut să te rănesc.. “ continuă și îi dă drumul acelei șuvițe, dând-o după ureche.

“ E în regulă, Niall, serios, a fost mai bine decât mi-aș fi putut imagina vreodată iar momentul a fost extrem de special pentru că ai fost alături de mine. „ spun aproape fără să respir și vorbesc serios. În ciuda acelei dureri momentul a fost al naibii de special și sunt sigură că nu îl voi uita niciodată.

“ Apropo, ar trebui să porți mai des lenjeria aia. Mă excită. “ zice serios și își ridică din sprâncene, umezindu-și apoi buza de jos. 

Îmi dau ochii peste cap și încep să râd, acesta alăturându-mi-se numaidecât. Urmează un moment de liniște în care nasurile noastre se ating și acesta mă sărută rapid în colțul gurii, revenind la poziția inițială în care mă privește.