Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 30

Mă privește întrebător, trăsăturile feței încruntându-i-se.  

„ Nu ai de gând să răspunzi ? “

“ Ba da..așa cred. Vin imediat. “ mă bâlbâi și mă ridic de pe scaun, repezindu-mă imediat în locul în care se afla telefonul meu. Mă uit la persoana care mă apelează și văd că este mama. Răsuflu ușurată gândindu-mă că poate, dacă ar fi fost altcineva Niall ar fi început să devină suspicios și probabil mi-aș fi încheiat șederea aici, la el, cu o altă ceartă.

Îi răspund și privirea mea îi întâlnește privirea lui Niall, care acum stă sprijinit de pragul ușii având mâinile în sân și o expresie neutră. Mă întorc cu spatele pentru a nu îl lăsa să mă intimideze și aud vocea mamei răsunând în telefon.

“ Jess? “

“ Bună mamă. “ aproape șoptesc gândindu-mă că nu am anunțat-o pe mama că nu voi veni acasă noaptea anterioară.

“ Unde ești? Nu ai venit acasă noaptea trecută, am fost puțin îngrijorată.. Știu că mereu ai avut libertatea să faci ce vrei și mereu ți-ai luat propriile decizii dar în ultimul timp ai fost plecată cam mult de acasă..” spune și îi pot recunoaște supărarea din voce.

“ Uhm.. după ce am fost la cafenea am rămas la Kate, părinții ei sunt plecați și ne-a invitat atât pe mine cât și pe Caroline..” încerc să spun având cel mai convingător ton posibil. Știu că nu ar fi trebuit să o mint, dar ce i-aș fi putut spune?! Că Niall s-a reîntors în oraș și că de atunci am fost dată peste cap de către el? Că am făcut unele lucruri cu el în club și apoi mi-am petrecut noaptea în camera sa de hotel, pentru că nici măcar părinții săi nu știu de întoarcerea sa, iar noi facem toate aceste lucruri dar nici măcar nu suntem împreună și nici măcar nu știm dacă simțim ceva unul pentru celălalt ?

Iau o gură mare de aer în piept și îmi închid ochii, reamintindu-mi toate acele momente intime petrecute alături de Niall...momente pe care nu le regret de altfel. Doar că sunt atât de confuză în legătură cu tot ceea ce se petrece între noi, în legătură cu această ciudată atracție și chiar în legătură cu sentimentele mele încât nu știu dacă aș putea explica cuiva chestia asta…

“ Oh, bine. “ spune nepăsătoare, parcă punând întrebarea anterioară doar ca să își facă datoria de a întreba. “ Uite de ce te-am sunat, aș fi așteptat să te întorci acasă ca să îți spun dar a intervenit o problemă și eu și tatăl tău trebuie să plecăm imediat cu primul avion la New York într-o delegație. Vom sta acolo cam o săptămână, nu știu încă sigur... Poți să te descurci, așa-i ? Am să îți las bani de mâncare și cele necesare, le poți invita pe fete dacă vrei pe la tine. “

“ Sigur mamă, poți să ai încredere în mine. ” șoptesc iar acest telefon mă duce cu gândul în anii precedenți când se întâmplat lucruri asemănătoare. Părinții mei s-au împărțit întotdeauna între mine și muncă, iar când eram mai mică plecau mai mereu și mă lăsau în grija bunicii, o femeie pe care o admir enorm de mult. A fost ca o a doua mamă pentru mine, mi-a fost alături când mama nu putea să îmi dea un sfat sau să mă susțină cu o vorbă bună. Pe parcurs m-am obișnuit cu astfel de lucruri, cu plecările lor de acasă iar în vreme ce am crescut am învățat să mă descurc singură și să fiu independentă.

„ Bine, atunci eu trebuie să închid. Te iubesc Jess, ai grijă de tine. “

“ Drum bun mami, și eu te iubesc. “

Închid apelul și îmi las telefonul pe pat, întorcându-mă cu fața spre Niall care mă privește din aceeași poziție. De data asta are o expresie amuzată și un zâmbet ștrengăresc pe față.