Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 61

Nici măcar nu știu cum, pe moment, toți nervii și toată durerea mea dispare și toate cuvintele pe care aș fi vrut să i le spun la momentul respectiv le pierd odată cu vântul care nu încetează să bată. Rămânem astfel în tăcere, în pustiul străzii...

Continuă să își presese fruntea de a mea și pentru o secundă simt cum timpul se oprește în loc, găsindu-mă în ipostaza de a nu avea absolut nicio idee a ceea ce se întâmplă. Acum 10 minute se distra de minune cu acea tipă, ba chiar o atingea, iar acum iată-l întorcându-se la mine fără măcar să își ceară scuze.

Îmi dau seama că nu poate scăpa așa ușor, nu și de data aceasta și îmi pun mâna pe pieptul său, împingându-l ușor, iar acesta mă privește cu o expresie încordată, fără să aibă vreo idee în legătură cu gestul meu.

“ Nu înțeleg de ce te-ai mai obosit să vi după mine, te distrai perfect în compania...” încep să spun și vreau defapt să spun acelei curve dar îmi dau seama imediat că nu ar fi tocmai în regulă așa că las propoziția neterminată.

Niall se dă cu un pas mai în spate și se încruntă, aruncându-mi o privire de parcă s-ar uita prin mine. O mulțime de fiori reci îmi străbat corpul și îmi mușc interiorul obrazului, abținându-mă să nu plâng. Mâinile îmi tremură și sunt sigură că seara asta nu se va termina tocmai bine, mai bine zis, va fi un dezastru total.

“ Uite, înțeleg că ești supărată, dar jur că între mine și Cora nu este absolut nimic. Nu aș putea să îți fac asta, Jess. “ spune, vocea sa fiindu-i clară și foarte pătrunzătoare.

“ Nu ai putea să îmi faci asta? Tocmai ai făcut-o, Niall! Nici măcar nu înțeleg cum mai poți sta în fața mea spunând că tu nu ai făcut nimic toată seara când te-am văzut perfect dansând cu ea, și să nu uităm că ai ținut-o în tot timpul ăsta lipită de tine! “ îmi ridic tonul și îmi arunc mâinile în aer, tensiunea dintre noi crescând.

Chiar dacă vreau din tot sufletul să evit discuția asta nu pot să mă abțin, durerea pe care am simțit-o când i-am văzut pe ei doi împreună revenind treptat, la fel și dezamăgirea pe care am simțit-o față de el.

“ Jur că nu pot să te înțeleg! „ țipă, cuvintele sale răsunând până în josul străzii și mă dau cu un pas în spate, fiind uimită de comportamentul său.

„ Mereu îmi reproșezi faptul că eu sunt de vină pentru absolut tot ce se întâmplă! Bineînțeles, Jess, tu ai tot dreptul din lume să fii supărată pe mine, acel nenorocit idiot care strică de fiecare dată tot, dar să nu uităm că tu ești cea care, de fiecare dată când ceva merge prost aleargă în brațele vreunui tip. Și nici măcar nu îți pasă de faptul că, undeva, inima mea se sfărâmă ușor atunci când realizez că aș putea să te pierd. “

„ Dylan este doar un prieten, la fel ca și George. Îmi pare rău că tu crezi că am să te părăsesc, ar fi trebuit să știi mai bine că tu ești cel pe care îl iubesc, Niall, nu altcineva. Doar pe tine. Și în plus nu îmi spui cu cine să vorbesc și cu cine nu, îmi pare rău să îți zic dar nu ești stăpânul meu și m-am săturat să joc doar după regulile tale. În plus nu uita că mi-am pierdut prietenia cu Harry doar din cauza ta, Niall, așa că scutește-mă. “ spun fără să gândesc și îmi pare imediat rău că am scos aceste cuvinte pe gură, dar, oricât aș vrea, nu le mai pot lua înapoi.

“ Nu înțeleg de ce faci întotdeauna pe victima. Spui că eu am fost cu Cora toată seara dar tu ce ai făcut cu Dylan? Și în plus, nu am făcut nimic greșit pentru că, spre surprinderea ta, Cora e lesbiancă și da, are iubită. Așa că ar trebui să mă lași în pace pentru că m-am săturat să te comporți mereu ca o curvă care…” începe să spună dar se oprește brusc, mărind ochii, surprins de propriile cuvinte.