Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 15

Ajung fără să îmi dau seama în fața hotelului în care nu cu mult timp am fost adusă de .. Niall. Sângele îmi pulsează cu putere în vene, și inima îmi bate. Simt un fior pe șira spinării la gândul că îl voi vedea pe el, dar mă gândesc că este datorită nervilor.

Trag aer în piept și instant îmi pare rău că am ajuns până aici, că vreau să îl confrunt. Vreau să mă retrag, să merg înapoi spre casă dar parcă ceva nu mă lasă, atracția este prea mare. Până la urmă.. ce am de pierdut ?

Pășesc pe coridorul familiar mie și ajung în fața ușii de la camera sa, trăgând din nou aer în piept. Într-un fel îmi doresc să nu se afle în acea cameră, dar totuși îmi doresc atât de mult să îl văd. Bat în ușă de 2 ori, dar nu îmi răspunde nimeni, nervii mei fiind întinși la maxim. Nu trebuie să uit scopul pentru care am venit, îmi spun.

Atunci când mă pregătesc să plec aud clanța mișcându-se, iar în secunda următoare ușa se deschide. Mă întorc cât ai clipi și mă pierd pentru o secundă, în fața mea stând Niall fără tricou, doar cu niște pantaloni largi și părul dezordonat. Mă găsesc uitându-mă insistent la el, analizându-l de sus până jos dar încerc să mă abțin astfel că acum îl privesc în ochi.

“ Poți să îți ții prietenii în lesă, te rog ?! Fă ceva, nu știu, dar numai vreau să îmi deranjeze prietenii ! „ țip și ecoul răsună până în capetele holului.

Mă pregătesc să deschid gura din nou dar în secunda următoare Niall își pune palma la gura mea iar cu cealaltă mână mă trage înăuntru, închizând ușa după noi. Îmi dă drumul imediat și se dă cu un pas în spate, uitându-se la mine cu o expresie dezgustată.

“ Ce dracu ?! Nu poți să vorbești și tu civilizat ca toți oamenii ? Sau e necesar să țipi ? “ își ridică tonul fapt ce îmi face corpul să se electrizeze.

„ Poate că nu pot ! Louis de ce nu o lasă pe Kate în pace ?!“

“ E viața lui, face ce vrea. Dacă vrea să i-o tragă de ce să îl opresc ?!“ spune și cuvintele sale mă șochează. Sper doar ca Louis să nu ajungă atât de departe...

“ Acum te rog frumos te invit să pleci cu toate frustrările tale ! M-am săturat de tine, bine ?!“ continuă și mâinile încep să îmi tremure. De ce se poartă așa cu mine ?

„ E din cauza a ce s-a întâmplat la petrecerea lui Zayn ? De aia te porți așa cu mine ?! “ spun nervoasă, și imediat îmi pun mâna la gură, fiind uimită de cuvintele pe care tocmai le-am rostit.

“ Mă întrebi dacă sunt așa din cauză că ne-am sărutat ? Pfa. Nu îmi pare rău că am făcut asta, Jess, și nu o să îmi pară rău niciodată. Doar că m-am săturat de atitudinea ta ! “ țipă și dă cu pumnul în perete, făcându-mă să tresar. Era beat, cum..cum își amintește ?

„ D-deci îți amintești..”  șoptesc.

„ Oi fi fost eu beat, dar îmi amintesc perfect totul. Și crede-mă că dacă ar fi să dau timpul înapoi  nu aș  schimba nimic. Acum pleacă, te rog, nu am chef de isteriile tale !“

“ Isterii ?! “ spun indignată și mă apropii de el, astfel că acum stăm la câțiva centimetrii distanță. Îl privesc adânc în ochi, încercând să îi transmit că nu mă mai poate intimida, iar respirația sa caldă îmi bate în obraz.

“ Tu te-ai săturat de atitudinea mea ? Dar cu atitudinea ta cum rămâne ?!“ țip.

“ Ce e în neregulă cu atitudinea mea ?! De ce dracului îți pasă până la urmă ce fac și ce nu fac ?! „ spune și se apropie intimidant de mine, astfel că mă lipesc de perete atunci când numai pot face niciun pas în spate.

“ Cine a spus că îmi pasă ?! Nu îmi pasă absolut deloc persoana ta ! Vreau doar să mă lași în pace ! “ spun rece și încerc să plec dar își lipește mâna de perete, ținându-mă captivă.

“ Vrei să te las în pace ? Ești sigură că asta e ceea ce vrei ?“

# Okay știu că acest capitol a fost și mai scurt, dar voi pune mâine dimineață încă unul și sper să pun și seara, ca să mă  revanșez față de faptul că săptămâna asta nu prea am scris prea mult. Sper să vă placă. :3