Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 32

# Acest capitol conține scene puțin perverse, dacă nu vă face plăcere să citiți lucruri de genul vă sfătuiesc să le săriți. :)

Intrăm în casă fără să ne spunem niciun cuvânt, poate pentru că nu am avut încă timp să procesăm ce tocmai s-a întâmplat. Niall a spus că se va schimba, pentru mine. Imaginea cu el spunându-mi acest lucru mi se derulează neîncetat în minte și un zâmbet scurt îmi apare pe față. Poate par naivă pentru că îl tot iert și mă tot reîntorc la el, dar în momente ca astea pur și simplu uit cine sunt și îmi pierd controlul asupra propriului meu corp, asupra propriilor mele gânduri. Până acum nu am crezut că un băiat mă va face să simt atât de multe lucruri la un loc, dar recunosc pentru a nu știu câta oară, m-am înșelat. Niall m-a schimbat total și mă face să nu mă mai recunosc pe zi ce trece. Înainte nu m-am gândit că un băiat ca el ar fii ceea ce vreau pentru mine, dar iată cum s-a derulat totul și iată-ne împreună. Am ajuns într-un stadiu în care am nevoie să îl simt aproape, am nevoie să îi simt respirația bătându-mi în obraz, am nevoie să îi simt atingerile și nu mă pot împotrivi acestei nevoi. Toate acestea fac pur și simplu parte din mine și din dorințele pe care nu știam că le am până acum…

Merg până în bucătărie și găsesc un bilețel pe frigider de la mama, spunând încă odată că mi-a lăsat bani și tot ce am nevoie pentru o săptămână, timp în care va fi plecată în New York cu tatăl meu. Mă întorc pe călcâie și am surpriza să îl găsesc pe Niall stând în fața mea, având un zâmbet angelic, privindu-mă atent. Îmi cuprinde talia cu brațele sale largi și își lipește fruntea de a mea, păstrând contactul vizual. Îmi cuprinde obrajii cu palmele sale și zâmbește larg, mai apoi plasându-mi un sărut apăsat pe frunte.

“ Pentru ce a fost asta ? “ șoptesc revenindu-mi din transă.

“ Trebuie neapărat să am un motiv ? Meriți mult mai mult de atât Jess, doar că..doar că nu știu dacă îți pot oferi tot ceea ce vrei tu.. “

“ Nu spune asta, Niall…”

“ Ăsta e adevărul, Jess..Nu te merit. Am făcut niște lucruri...” începe să spună dar se oprește și trage aer adânc în piept, oftând mai apoi.

Deschid gura pentru a spune ceva dar nu reușesc totuși să scot niciun cuvânt. De ce tot continuă să spună că nu mă merită ? Încerc să gândesc limpede și să găsesc un motiv plauzibil, dar în acest moment nu mă mai pot concentra asupra niciunui lucru, nu când în fața mea stă el și mă privește atent, cu acei ochi albaștrii care îți dau fiori prin tot corpul atunci când te privesc.

“ Nu mă interesează ce ai făcut în trecut, Niall. Tot ce contează e că ești lângă mine, acum. “ șoptesc și îi plasez un scurt sărut pe buze. Îmi dezlipesc buzele de buzele sale și îmi zâmbește, zâmbindu-i și eu la rândul meu.

„ Ești așa frumoasă când zâmbești. Ar trebui să o faci mai des, pe bune. “

“ Mă mai gândesc. “ spun și fac cu ochiul.

“ Nu era o întrebare. “ îmi șoptește la ureche prinzându-mă de încheieturile mâinilor, lăsând apoi un șir de sărutări pe umăr. Mă mușcă într-un loc, sugând pielea fină, mai apoi zâmbind satisfăcut la semnul pe care tocmai mi l-a lăsat. Își trece degetul arătător peste acel semn violet și scot un geamăt înfundat, plimbându-mi mâna prin părul său. Mă apropii și îmi lipesc buzele de ale sale, mușcându-l de cea inferioară. Într-o fracțiune de secundă Niall mă ridică sus și mă pune peste umărul lui, ieșind astfel din bucătărie.

„ Ce faci?! „ țip încercând să scap din strânsoarea sa, râzând în același timp. Niall decide să nu îmi răspundă așa că încep să dau din picioare, lucru care îl enervează puțin.