Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 17

“ P-pot să stau la tine în noaptea asta ? Te rog… “ șoptesc și o lacrimă mi se prelinge pe obraz.

Mă privește confuz și se ridică de pe pat, venind ușor spre mine. Îmi șterge lacrima cu degetul cel mare și zâmbește în colțul gurii.

“ Eu nu aș avea nimc împotrivă. “ spune pe un ton dulce și instant zâmbesc și eu.

Nu am nici cea mai vagă idee de ce am ales să fac asta, de ce am ales să stau cu el în loc să plec acasă, în loc să îmi continui viața și să încerc să îl evit cât mai mult posibil, dar sunt pe cale să aflu. Găsesc ceva în ochii lui, o sclipire care mă face să vreau mai mult, care mă face să uit de toate gândurile mele și să acționez din impuls.

Întrebarea e.. acționez din impuls sau asta e ceea ce vrea inima mea ?

“ Mulțumesc. “ zic și afișez un zâmbet timid.

Încercăm amândoi să ne dezmeticim, fiind încă puși sub influența momentului de mai devreme, astfel că nici eu nu știu ce să spun dar nici el nu știe. Îmi trec degetele peste buze, încercând să nu mă vadă, parcă ducând lipsa atingerilor buzelor sale.

Totul mi se pare atât de schimbat, atât de neobișnuit. Nu îmi vine să cred că, cu nici câțiva ani în urmă, eu și Niall eram ca frații și.. iată acum unde s-a ajuns. Fiind amândoi în aceeași cameră, neștiind ce să spunem, neștiind ce să facem.

“ Erm.. Niall.. ai din întâmplare ceva cu care să mă schimb ? “ rup tăcerea și râd atunci când îl privesc.

„ Stai o secundă.“ spune la repezeală și se îndreaptă spre dulap. Încerc să mă abțin să nu râd când văd cât de neîndemânatic e, dar îmi mușc buza și mă potolesc.

Se întoarce pe călcâie după câteva momente, având în mână un tricou de al său și niște pantaloni largi de trening.

“ Mulțumesc, din nou. “ râd și apoi merg în baie pentru a mă schimba. Mă asigur că încui ușa după mine pentru că nu aș vrea să am surprize neplăcute, apoi scap de tricoul și jeansii pe care îi purtam, îmbrăcându-mă rapid în hainele date de Niall.

Ies din baie și îl găsesc stând tolănit în pat, uitându-se la televizor. Îmi las hainele undeva pe scaun și mă pun pe marginea patului, încă neștiind ce să fac.

“ Niall…” spun încercând să îi atrag atenția, iar el își ridică imediat capul privindu-mă în ochi.

“ Nu știu ce se întâmplă cu mine. “ șoptesc.

Mă privește intens, parcă încercând să înțeleagă ce vreau să spun cu asta. Se apropie în câteva secunde de mine și își încrucișează picioarele iar eu fac același lucru, astfel că acum stăm față în față. Observ că își întinde mâna pentru a o pune peste a mea dar o retrage nu mult timp după, punându-și-o pe genunchi.

“ La ce te referi ? “

“ La mine, la tine, la toate astea. “ spun și arăt cu degetul.

“ Cum de s-a ajuns la așa ceva ? Nu înțeleg ce se întâmplă cu noi, Niall. Nu înțeleg… poate pentru tine totul e o joacă, dar eu simt că.. simt că se întâmplă ceva cu mine. Când sunt în preajma ta îmi pierd mințile. “

Mă privește îngrijorat și pot spune că nu se aștepta la aceste cuvinte. Dar acesta este adevărul, când sunt în preajma sa îmi pierd mințile, și nu pot să înțeleg din ce cauză. Nu pot să înțeleg de unde vine această atracție ciudată pe care o am pentru el. Nu înțeleg de unde vine nevoia pe care o am în legătură cu atingerile sale.

“ Jess eu… “ începe să spună, dar își pierde cuvintele.

“ Nu pot să înțeleg de ce mi se întâmplă asta tocmai acum. Și nu pot să înțeleg de ce tu te comporți așa, acum ne certăm iar peste câteva minute ne …”  îl întrerup.

“ Sărutăm. “ spune, și trage aer în piept pentru a continua.

“ Nu e o joacă pentru mine, Jess. Pur și simplu.. nu mă pot abține. Și când am spus că nu regret nimic din ce am făcut la petrecere, am vorbit serios. “

“ Nu știu ce se va întâmpla în continuare... Nu vreau să sufăr din nou. “ spun și îmi las capul în jos, amintindu-mi de ceea ce s-a întâmplat cu Jaymi de parcă ar fi fost într-un trecut îndepărtat, când au trecut doar o săptămână și câteva zile. Îmi trec mâna prin păr și îmi mușc limba încercând să nu plâng, dar colțurile ochilor deja mi se umezesc de lacrimi.

„ Nici eu nu știu ce se va întâmpla.“ șoptește și în final își pune mâna peste a mea, făcându-mă să simt fiori calzi pe șira spinării.

“ Dar putem afla, împreună. “

O lacrimă îmi cade la auzul cuvintelor pe care tocmai le-a rostit și nu știu cum să reacționez. Se uită la mine și parcă nu știe ce să mai spună, așa că își deschide brațele făcându-mi semn. Accept fără să stau pe gânduri și mă cuibăresc în poala lui iar brațele sale mă strâng strâns la piept.

Încerc să procesez cuvintele pe care le-a spus mai devreme, iar gândul îmi zboară la noi doi, împreună. De ce gândesc atât de departe ?

Își apleacă capul și plasează un sărut pe fruntea mea, iar corpul mi se electrizează. Știu că pare ciudat, dar în brațele sale mă simt protejată, mă simt de parcă nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Iar cu Jaymi.. cu Jaymi nu mă simțeam astfel. La dracu, nici numai știu ce simțeam când eram cu Jaymi, nici dacă “ iubirea “ pe care o purtam pentru el era adevărată…

Stau câteva minute bune așa, în brațele sale, la pieptul său fără să spunem amândoi nimic. Tot ce se aude în cameră sunt respirațiile noastre greoaie. Inima îmi bate cu putere și îmi închid pentru o secundă ochii, crezând că tot ce trăiesc acum este ireal, un vis. Dar îi deschid din nou și aceleași brațe sunt așezate în jurul meu, fapt ce mă liniștește.

„ E mai bine acum ? „ șoptește ușor Niall.

“ Mhm. “ dau din cap iar în următoarea secundă mâinile sale îmi părăsesc trupul.

Se ridică cu atenție din pat și se uită la ceas, iar în tot acest timp îl privesc confuză.

“ E noapte.. vrei să te duc acasă   ? “ spune și își trec mâna prin păr.

“ Vreau să rămân aici.. măcar noaptea asta.. te rog. “ mă bâlbâi.

“ Oh. Iartă-mă, am uitat complet. Atunci..e în regulă dacă tu dormi în pat și eu pe jos ? “

Dau din cap și îl văd cum ia câteva pături și le așează pe jos. Fac și eu același lucru și îmi afund capul în pernă, închizând ochii. Mintea mi se umple de gânduri dar le împing pe toate la o parte, nefiind capabilă să fac față.

Minutele parcă par ore bune, dar tot nu pot să adorm. În cap îmi răsună cuvintele lui Niall și modul în care a rostit “ împreună “ . Oare.. oare poate fi acest lucru posibil ?

Ca de obicei mintea gândește fără mine și gura mea se deschide pentru a spune ceva.

„ Niall..” spun și sper că doarme, dar vocea sa răsună de jos.

“ Yep ? “

“ Poți să.. poți să vi lângă mine, te rog ? “ șoptesc și sper să nu mă audă. Se ridică de jos și într-o secundă vine lângă mine, și chiar dacă este întuneric pot să văd cum îi strălucesc ochii. Se întoarce către mine și își trece o mână pe după spatele meu, iar pe cealaltă o folosește pentru a mă apropia de el. Corpurile noastre se lipesc și acea scânteie reapare, la fel și fluturașii din stomacul meu. Mâna mea stângă stă așezată în părul său, jucându-se cu șuvițele iar cealaltă pe pieptul său, trasând cerculețe fine peste pielea dezgolită. Mă privește cu un zâmbet jucăuș și se apropie ușor de mine, parcă cerând aprobare. Zâmbesc și plasează pe buzele mele un sărut scurt, dulce, ciupindu-le ușor.

“ Mi-ai lipsit, Jess. “