Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 33

Mă dau joc cu grijă din pat, încercând să nu îl trezesc pe Niall. Îmi iau un tricou larg din dulap și o pereche de pantaloni de trening, iar apoi mă îndrept spre baie fiind total învăluită într-o atmosferă copleșitoare. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și apoi las ca lenjeria mea intimă ce a mai rămas pe mine să cadă pe podeaua rece și pășesc în cabina de duș, dând drumul la apa caldă. Las ca fiecare picătură să îmi traverseze corpul, dându-mi un sentiment de relaxare, de ușurare.

Evenimentele din momentele anterioare se derulează rapid în mintea mea și nu pot să fac nimic înafară să zâmbesc tâmp. Dau cu mâna prin aer pentru a încerca să revin la realitate, iar imaginile dispar brusc sub ca și cum s-ar amesteca sub forma unui nor de fum transparent. Totuși încă am impresia că totul s-a întâmplat prea repede și mă tem de faptul că la fel de bine tot ceea ce e între noi la momentul de față ar putea dispărea, s-ar putea evapora, iar după asta îmi va fi extrem de greu să mă mai încred în cineva din nou.

 Încă nu știu ce gândește Niall, încă nu îi pot înțelege ieșirile și anumite vorbe ale sale care mă înduc în eroare, care mă fac să îmi pun zeci de întrebări cărora nu le găsesc niciun răspuns. Dar atracția dintre noi este mult prea mare și numai e cale de întoarcere, numai vreau să fie vreo cale de întoarcere. Chiar dacă am unele ezitări nu îmi pare rău de absolut nimic din ce s-a întâmplat și sunt pregătită să îi dau cât timp are nevoie pentru a mă lăsa să mă apropii de el exact cum eu l-am lăsat să se apropie de mine.

Dar întrebarea e…eu l-am lăsat să se apropie de mine? Niall s-a băgat pur și simplu pe sub pielea mea, și-a făcut simțită prezența în subconșientul meu și iată că acum nu îl mai pot scoate din suflet, din minte, din vise. Mi-am îndreptat toată atenția către el, lăsându-i deoparte pe toți cei din jurul meu, uitându-i într-un colț întunecat al minții. Sufletul meu e ca o cameră neaerisită, o cameră în care el a fost prezent în tot acest timp și a refuzat să o părăsească. Dar ce se va întâmpla oare mai târziu ? Teama că nu voi fi capabilă să îl iert pe Niall în caz că acesta va călca greșit din nou își face apariția, și gândul acesta mă tot frământă. Deși refuz să mă gândesc la asta, iată că o fac inconștient, și pur și simplu nu pot da drumul acestor trăiri…

Fără să îmi dau seama apa caldă mi s-a terminat și încep să tremur când apa rece face contact cu pielea mea. Habar nu am cât timp am stat în duș, pare că am stat destul de mult devreme ce apa s-a răcit. Pășesc cu grijă în afara cabinei și îmi șterg pielea udă cu un prosop moale, îmbrăcându-mă apoi cu hainele pe care mi le-am luat din dulap.

Încă nu pot să cred cât de repete a trecut timpul, și cât de multe lucruri s-au întâmplat pe parcursul anilor. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap acum 6-7 ani că voi fi împreună cu Niall, mă rog, împreună e prea mult spus. Pe deasupra nici nu m-aș fi gândit că îl voi face să sufere, că îl voi face să se schimbe, că îl voi face să devină o persoană rece și lipsită de sentimente doar pentru a evita o astfel de dezamăgire din nou..

Mă îndrept îngândurată spre camera mea, loc în care l-am lăsat pe Niall dormind. Starea mea de melancolie dispare complet atunci când îl vâd stând sprijinit în coate, având un zâmbet larg pe față la vederea mea. Nu pot să fac nimic altceva în afară să zâmbesc și să mă bucur cu toată ființa mea că îl am alături de mine, că pentru moment pot uita de orice altcineva și mă pot bucura de toate momentele petrecute alături de el.

“ Cred că am adormit…de ce m-ai lăsat singur? “ spune deschizându-și brațele, făcându-mi semn să mă așez lângă el.

“ Am fost să îmi fac un duș, Niall. Și oricum nu credeam că îmi vei simți lipsa. “

“ Patul e mai rece fără tine. Să nu mai pleci așa niciodată. “ șoptește și mă sărută pe frunte, luându-mi apoi o șuviță și învârtind-o pe degete.