Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 49

Vorbele lui Niall mă lasă mască, ajungând până în cele mai întunecat colțuri ale sufletului meu. Bineînțeles că sunt îngrijorată din cauza a ceea ce s-a întâmplat, adică în ultimul timp Niall a reușit să mă convingă că s-a schimbat total dar...nu m-aș fi gândit vreodată că ar fi în stare să ia pe cineva la bătaie, fiind incapabil să se oprească fără intervenția altcuiva. Un sentiment de vinovăție mă cuprinde gândindu-mă că eu am fost motivul bătăii ăsteia, dar într-un fel sunt al naibii de recunoscătoare că a ajuns la timp și a împiedicat să se întâmple ceva mult mai grav.

De asta trebuie să știi că nu voi lăsa pe nimeni să te rănească vreodată, chiar dacă asta mă include și pe mine. Mereu voi încerca să te protejez, chiar dacă voi face asta prin metodele mele. Îți promit.

Aceste cuvinte se repetă continuu în mintea mea, un fior cald străbătându-mi tot corpul. Nici măcar nu pot înțelege cum și-a schimbat starea atât de repede, adică acum aproximativ 10 minute bătea un tip până la sânge iar acum îmi face promisiuni. Mintea îmi zboară imediat la momentul în care a spus că e îndrăgostit de mine în acel hotel. Oare...oare a vorbit serios? Părea atât de sincer și atât de fragil iar cuvintele acestea din gura lui înseamnă pentru mine pur și simplu...raiul, dar nu știu ce să cred în legătură cu asta. Niall nu a mai adus în discuție aspectul ăsta iar eu nu am de gând să fac asta chiar dacă cuvintele lui mă macină pe dinăuntru. Oare le-a spus pentru că el chiar asta a simțit sau a spus că este îngrăgostit de mine doar pentru a nu mă pierde din nou?

Mă încrunt la acest gând dar totuși sunt ușurată că niciunul dintre noi nu a mai adus în discuție asta. Eu nici măcar nu știu ce simt...adevărul e că am sentimente pentru Niall și relația noastră devine din ce în ce mai puternică, dar habar nu am dacă aici vorbim de iubire deocamdată. A trecut un timp atât de scurt și ceea ce simt când Niall este în preajma mea este inexplicabil. Credeam că îl iubesc pe Jaymi, adică l-am iubit într-un anumit mod dar când vine vorba de Niall totul este în ceață. Sunt oarecum speriată de gândul că aș putea să îl iubesc, poate și mai speriată de faptul că el nu va simți la fel. Dar încă odată îmi propun să las gândurile astea într-un colț  al minții mele.

“ Ești supărată pe mine? “ mă întreabă din senin vocea extrem de familiară mie și îmi dau seama că am stat fără să spun  nimic minute bune, timp în care gândurile au luat stăpânire asupra mea. 

“ Niall eu…” încep să spun dar gura mi se deschide și se închide la loc, fără să iasă însă niciun cuvânt.

Mă privește atent, scanându-mi atent expresia feței cu ochii săi de un albastru uimitor de curat.

“ Mulțumesc. “ îi șoptesc și îi zâmbesc timid dar în același timp nervos, habar nu am unde mi-a fost mintea înainte și de ce aveam de gând să îi spun de sentimentele mele pentru el. Adică știu că el mi-a spus asta de mai multe ori dar simt că acum nu este momentul...și va trebui să fiu sigură pe mine în momentul în care îi voi spune...

“ Deci nu ești supărată sau...speriată? “ spune mușcându-și buza în semn de nervozitate.

“ De ce aș fi? Adică…doar ai încercat să îmi iei apărarea. “ oh dar în același timp sunt al dracului de îngrijorată dar nu îți pot spune, spun în mintea mea.

„ Nu știu...am crezut că...că vei vrea să pleci după ce ai văzut...” începe să spună dar nu îl las să termine.

Buzele mele se lipesc de buzele sale în mod gentil, atent. De ce crede mereu că voi vrea să îl părăsesc?

Scoate un geamăt înfundat și în acel moment mă dau în spate speriată, am uitat complet că acel individ i-a spart buza. Îmi fixez privirea pe buza sa umflată și îmi trec degetele peste ea, atingând-o ușor.