Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 72

“ Ești sigură că te vei descurca cu mama ta? “ mă întreabă Niall în același timp în care parchează mașina în fața casei mele, oprind apoi motorul acesteia.

“ Nu știu. “ răspund simplu și oftez adânc, jucându-mă cu capătul tricoului meu.

Și acesta este adevărul: nu știu dacă voi avea puterea să o înfrunt din nou, nici măcar nu știu dacă e supărată pe mine după ce i-am aruncat toate acele vorbe usturătoare și am plecat de acasă în toiul nopții pe o vreme extrem de urâtă. Pe deasupra am refuzat să vorbesc cu ea și am mai rămas încă o zi la Niall, sperând că nu va trebui să trăiesc aceste momente în care voi fi nevoită să dau piept cu toate aceste probleme din nou. Știu că nu ar fii trebuit să reacționez așa dar totul s-a derulat mult prea repede ca eu să pot procesa normal, să pot înțelege sau măcar să încerc să înțeleg ceva.

“ Jess? “ îi aud vocea lui Niall care acum mă privește confuz, fiind deja ieșit din mașină, pe partea mea, stând cu mâna întinsă ca eu să pot ieși. Scutur din cap și încerc să îmi alung toate aceste gânduri într-un colț neatins al minții mele, încercând să le las acolo fără să le mai răscolesc din nou și din nou și din nou. Îi iau mâna și cobor din mașină, fiind oprită în aceeași secundă de corpul lui Niall care se presează de corpul meu, făcându-mi spatele să se lipească de portiera rece a mașinii.

Îmi ridic privirea din pământ iar ochii mei se întâlnesc cu ochii săi plini de îngrijorare care îmi scanează trăsăturile feței cu atenție, având sprâncenele ridicate și încruntate.

„ Ești bine? “ mă întreabă dregându-și vocea iar ochii săi nu îi părăsesc nici măcar o clipă pe ai mei, rezistând cu greu la tentația de a mă pierde în irișii săi de culoarea oceanului.

“ N-nu știu. Îți spun sincer că nu pot să înțeleg de ce ea a făcut ce a făcut și de ce te-a băgat și pe tine în rahatul ăla și nu cred că mă mai simt în stare să mă confrunt cu ea din nou, să îi arăt că a greșit, să îi arăt că putea rezolva lucrurile într-un mod complet diferit.“ zic luând pauze pentru a trage aer adânc în piept iar finalul propoziției îl zic mai mult pentru mine, șoptind.

Acesta îmi cuprinde obrajii în palme și îmi aplică un scurt sărut pe frunte, închizând ochii strâns, revenind mai apoi la același nivel cu cel al feței mele.

„ O să intru cu tine dacă vrei, nu vreau să te las singură. “ spune și îmi zâmbește încurajator.

Mormăi un ‘mulțumesc’ și Niall mă ia de mână, degetele noastre formând un pumn aproape perfect. Atunci când ajungem în fața ușii de la intrare simt cum mi se instalează un nod în stomac, pentru o secundă crezând că nu pot face față situației. Poate iau totul mult prea în serios, poate exagerez dar cred că oricine s-ar simți al dracului de prost, inutil, fără niciun pic de importanță mai ales atunci când propria sa mamă face lucruri pe la spatele său, lucruri de care nimeni nu ar fii atât de mândru, mai ales când e vorba de șantajarea propriului tată.

“ E vreo șansă să nu fie acasă? “ întreb râzând nervos în timp ce apăs cu mâna pe clanță, apoi iau încă o gură mare de aer în piept.

„ Erm, să mă gândesc...nu cred. “ spune Niall jucăuș și în același timp mă strânge de mână în semn de încurajare.

“ Nu mă ajuți deloc. “ râd iar Niall deschide gura pentru a spune ceva, dar cuvintele rămân nerostite, oprindu-se imediat ce o vede pe Lily coborând scările în grabă.

“ Jessica? Dumnezeule, mi-am făcut atât de multe griji! “ exclamă fără să îmi dea timp să reacționez și mă trage într-o îmbrățișare strânsă, făcând ca mâna mea și a iubitului meu să se dezlipească una de cealaltă.