Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 75

“ Ești sigură că vrei să mergem la petrecere? Am putea să lăsăm totul baltă, știi. “ mă întreabă Niall, încruntându-se, în același timp ce se trântește pe canapeaua din sufragerie și ia telecomanda în mână doar pentru a schimba canalele cu repeziciune, rămânând la fel de concentrat.

“ Încă vreau să mergem, în plus Louis avea dreptate, după vom pleca și e un bun prilej pentru noi ca să încheiem totul. „ îi spun zâmbind și mă așez la marginea canapelei, fiind deja atât de entuziasmată în legătură cu plecarea la facultate, mai ales că totul este pregătit și Niall va veni cu mine, căutarea unui apartament fiind singurul lucru pe care mai trebuie să îl facem.

“ Întotdeauna s-a întâmplat ceva rău la petrecerile astea, Jess, nu vreau ca tot ce am reușit să construim până acum între noi să se dărâme doar din cauza unor rahaturi. “ mărturisește sincer și respiră adânc, moment în care privirea sa se intersectează cu a mea, făcându-mi corpul să fie străbătut de o serie de fiori reci. 

Urmează o pauză de câteva secunde, nefiind sigură ce să spun exact, având la început o anumită ezitare provocată de îngrijorarea lui Niall în legătură cu această petrecere. Scutur din cap după ce reușesc să îmi așez gândurile în ordine, dar nu în totalitate, îndepărtând doar scenariile nu tocmai plăcute și îi zâmbesc compătimitor în timp ce îmi așez mâna peste a sa, strângând ușor.

“ Va fi bine, Niall, am trecut prin prea multe împreună și sunt sigură că am învățat să nu mai repetăm greșelile din trecut. “ șoptesc și acesta reușește în cele din urmă să îmi afișeze un zâmbet, trăsăturile feței devenind dintr-o dată serioase, poate prea serioase, semn că se gândește la ceva. 

Blondul se ridică de pe canapea și face câțiva pași de-a lungul camerei, înainte și înapoi, oprindu-se apoi în dreptul meu, privirea sa reflectând starea sa defapt, și faptul că este măcinat de o serie de gânduri încâlcite.

“ Iubire, îmi poți promite ceva? Te rog. “ șoptește și mă ridic astfel că acum îl pot privi în ochi.

“ Bineînțeles. “ răspund simplu.

„ Promite-mi că nu o să te îndoiești niciodată de faptul că te iubesc, Jess, și că, orice s-ar întâmpla după seara asta, vreau să știi că am făcut tot posibilul ca eu să știu că ești bine, am făcut tot posibilul să te fac fericită și să fac lucrurile să meargă între noi, chiar dacă trecutul meu mereu m-a urmărit și la un moment dat mi-a dat mari bătăi de cap. Promite-mi că data viitoare când eu te voi răni nu mă vei mai ierta pentru că, să fim serioși, niciodată nu te-am meritat, promite-mi că ai să treci peste mine și vei încerca să fii fericită cu cineva care te va merita cu adevărat. “ șoptește, vocea căzându-i la final și îmi dă o șuviță de păr după ureche, cuprinzându-mi imediat fața în palme.

Îi pot vedea ochii umezindu-se și pot să simt că se împotrivește să nu plângă, mâinile sale reci tremurând ușor. Clipesc în repetate rânduri și sunt total șocată de cuvintele sale, mai ales de promisiunea pe care trebuie să i-o fac, cu toate că nu am habar de ce toate astea acum, de ce este atât de neliniștit și agitat.

“ Știu că mă iubești, Niall, dar nu îți pot promite că voi renunța la tine imediat ce va apărea vreo problemă între noi pentru că te iubesc și sunt dispusă să lupt pentru tine. “ spun aproape fără să respir și acesta oftează, presându-și imediat buzele de fruntea mea, rămânând în această poziție timp de momente bune.

 “ Te rog…am nevoie să îmi promiți asta. “ răspunde privindu-mă atent, irișii săi albaștrii de culoarea oceanului după ploaie rămânând fixați pe fața mea.

“ Î-îți promit. „ mă bâlbâi și Niall își apropie apoi buzele de ale mele, unindu-ne într-un sărut parcă interminabil în care amânoi ne punem toate senzațiile, sentimentele în el, făcându-l unul special.