Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 29

“ Jess tu..tu nu ești ca celelalte fete pe care le-am cunoscut. Ești.. diferită. “ șoptește Niall devenind dintr-o dată serios. Vorbele sale mă lasă fără cuvinte, neștiind ce să spun. Niciodată nu m-am considerat diferită de celelalte, cu atât mai mult cu cât de fiecare dată consider că nu sunt îndeajuns de bună pentru nimic. Că sunt doar la fel ca celelalte persoane, că nu mă deosebesc cu nimic în plus.

Trag aer adânc în piept și șoptesc, plimbându-mi mâna pe abdomenul său :

“ Nu sunt diferită, Niall. Nu am nimic special, sunt la fel ca celelalte. “

“ Nu e adevărat, știu asta. Ești o persoană minunată. Tocmai de asta nu te merit...  „ spune având privirea fixată în tavan. Mă încrunt ușor și îmi dau seama că nu este prima dată când Niall spune asta în legătură cu mine.

„ De ce spui asta ? Te cunosc mai mult de atât Niall..de ce nu lași să se vadă binele din tine ? Pentru că sunt absolut sigură că în adâncul sufletului tău încă există Niall care.. care obișnuia să îmi fie prieten...”

“ Nu mai există niciun bine în mine, Jess. Și chiar dacă aș face asta ar însemna ca lumea să se învețe cu mine așa și voi deveni din nou un…un fraier. “ spune pe un ton serios și oftează adânc.

“ Nu, nu e adevărat. Tu ești o persoană bună, mereu ai fost o persoană bună..și tocmai de aceea pot să spun că mă meriți, ok ? Nu există un termen de comparație între noi..” spun încercând să aflu schimbarea radicală a atitudinii lui, dar fără succes.

“ Poți spune că tu cunoști o anumită persoană dar în realitate nu o cunoști deloc. Aparențele înșeală mai mereu, Jess. “ șoptește și fiori îmi trec pe șira spinării. Ce vrea să spună cu aceste cuvinte ?

Rămânem câteva minute într-o tăcere apăsătoare, iar gândurile nu încetează să îmi năvălească mintea. Într-un fel am vaga impresie că ultimele sale cuvinte se refereau oarecum la mine. Dar.. oare ce a vrut să spună exact ? Sentimentul de nesiguranță mă cuprinde și mă gândesc la tot felul de lucruri care nu își au rostul, dar pe care nu le pot opri. Niall spune că aparențele înșeală, dar mai exact la cine se referă când spune asta ?

Îmi masez tâmplele și oftez adânc uitând total de prezența sa lângă mine. E adevărat, am rămas fără cuvinte și am oarecum o presimțire rea în legătură cu ceea ce a spus Niall. Dar aleg să ignor asta, gândindu-mă că sunt doar paranoică.

“ Doamne ce foame mi s-a făcut ! “ exclamă Niall ca și cum discuția noastră de mai devreme nu a avut loc. Îmi da ochii peste cap și zâmbesc larg, uitând într-o secundă de tot ce mă macină.

„ Și ce mai stai ? Hai să mâncăm.“ spun și îi plasez un sărut scurt pe vârful nasului, apoi dau să mă ridic dar mâinile sale mă prind de șolduri și mă apropie de el, strângându-mă puternic.

„ Nu încă. “ îmi șoptește privindu-mă pervers și își lipește buzele de ale mele, introducând imediat limba în gura mea. Zâmbește în sărut ceea ce mă determină să zâmbesc și eu iar mâinile i se plimbă de pe șoldurile mele până în sus și invers.

Ne rupem în cele din urmă din sărut și ne privim unul pe altul, zâmbind larg. Încă odată observ profunzimea culorii ochilor lui Niall și frumusețea acestora. Acel albastru intens mă face să simt fluturi în stomac iar bătăile inimii mele accelerează într-o secundă.

„ Okay, hai să mâncăm. Asta dacă nu vrei să rămânem în pat și să facem altfel de lucruri ? “ ridică din sprâncene și îmi face cu ochiul, râzând zgomotos.

Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe marginea patului, prinzându-mi părul într-un coc dezordonat. Simt cum o pereche de mâini mă cuprinde de la spate iar Niall își alătură obrazul de obrazul meu, mai apoi sărutându-mă dulce pe el.