Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 2

Respirația îmi devine din ce în ce mai accelerată, iar inima începe să îmi bată cu putere, încât am impresia că îmi va ieși din piept. Nu, nu e posibil așa ceva, nu mi se poate întâmpla așa ceva, îmi spun mie însămi. Clipesc de câteva ori în speranța că imaginea din fața mea va dispărea, în speranța că nimic din toate acestea nu s-au întâmplat, dar acest lucru nu duce decât la apariția lacrimilor în ochii mei.  Corpul începe să îmi tremure, iar tristețea și suferința se transformă doar în câteva secunde în ură și mânie. Încă nu îmi vine să cred că Jaymi m-a înșelat, făcând acest lucru în cel mai josnic mod posibil. Pentru moment lacrimile mi se opresc și îmi încleștez pumnii, încerc să mă calmez dar în zadar, totul a luat-o razna.

“ Cum ai putut ?! “ am țipat cu toată puterea mea la băiatul pe care îl iubeam, băiatul pentru care aș fi făcut orice pe lumea asta. Băiatul care a devenit un străin în doar câteva secunde.

În cameră răsuna țipătul meu, iar acea tipă blondă se dă jos în doar câteva momente de pe Jaymi, rânjind. Îmi vine să merg la ea și să o pocnesc, să o dau cu capul de toți pereții, dar aleg să o ignor, toată furia mea canalizându-se asupra lui Jaymi.

“ Jess, eu.. “ începe să spună, dar îl întrerup.

“ Nici să nu îndrăznești să îmi rostești numele din nou ! Îmi e silă de tine, înțelegi ? SILĂ ! “ țip și mă rotesc pe călcâie, îndreptându-mă spre scări. Îi aud glasul de câteva ori în urma mea strigându-mă, dar îl ignor, imaginea cu acea blondă peste el repetându-se în mintea mea din nou și din nou, de parcă s-ar fi blocat acolo. Trebuie să ies din acest loc, și trebuie să fac asta cât mai repede.

„ Jess, te-am căutat peste tot, ți-am adus be-...” spune Harry în timp ce mă pregăteam să ies din locuința lui Zayn, dar se oprește imediat ce îl privesc în ochi. Fără să îmi dau seama lacrimile își fac din nou apariția pe chipul meu, de data aceasta curgând șiroaie. Dar nu îmi pasă.

“ S-sa întâmplat ceva ? “ întreabă Harry, îngrijorat.

“ N-nu vreau să vorbesc despre asta..” spun și îi întorc spatele.

“ E vina lui Jaymi, așa-i ?! Jur că dacă ți-a făcut ceva...”

“ Las-o baltă Harry, te implor. “ șoptesc și îl las în urma mea, fără să îi dau nicio explicație. Nu sunt pregătită să îi spun, la dracu, nu sunt pregătită nici măcar eu să înfrunt adevărul !

Din perspectiva lui Harry

După câteva momente m-am întors cu berea cerută de Jess, dar ea numai era în sufragerie pe canapea. M-am gândit că poate s-a plictisit și s-a dus să ia o gură de aer, așa că m-am dus să o caut. În camere erau oameni total necunoscuți mie, majoritatea beți, dar nici urmă de fata cu părul albăstrui și ochii căprui. Când am crezut că a plecat de la petrecere, pentru că nici Jaymi numai era de găsit, o văd coborând grăbită de pe scări, ieșind din clădire.

„ Jess, te-am căutat peste tot, ți-am adus be-...” încep să spun dar mă opresc imediat ce s-a rotit pentru a mă privi. Nu au fost nevoie de cuvinte pentru a-mi da seama că e distrusă, și că plânge.

 “ S-sa întâmplat ceva ? “ o întreb, fiind nevoie doar de a-mi confirma bănuielile în legătură cu Jaymi.

“ N-nu vreau să vorbesc despre asta..” spune și îmi întoarce spatele.

“ E vina lui Jaymi, așa-i ?! Jur că dacă ți-a făcut ceva...”

“ Las-o baltă Harry, te implor. “