Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 44

* Din perspectiva lui Jess *

Intrăm în acea cameră  și imediat toată muzica și vocile amestecate dispar, pierzându-se treptat în vid. Îl privesc pe Niall timp de câteva secunde fără să îi spun nimic, simțind cum toate cuvintele pe care voiam să i le adresez se îmbulzesc la ieșirea din gura mea fără însă să iasă niciunul. E tensionat, știu asta. La fel sunt și eu, dar nu m-am gândit că întâlnirea asta va fi atât de ciudată.

Niall arată groaznic iar camera este umplută de un miros fin de alcool, defapt nu știu dacă mirosul vine de la Niall sau se află pur și simplu în aer. Are niște cearcăne proeminente, părul îi este ciufulit și se pare că nici măcar nu se mai deranjează să și-l aranjeze și în general expresia feței sale este una tristă. Nu m-aș fi așteptat să îl găsesc în halul ăsta, defapt nici măcar nu știu cum m-aș fi așteptat să îl găsesc. 

Prinsă în toate aceste detalii aproape am uitat motivul real pentru care am venit aici. L-a bătut pe George fără niciun motiv, încercând să își dovedească bărbăția dar defapt a dat dovadă de o mare imaturitate. Asta a devenit, o persoană nepăsătoare și imatură care acționează din impuls și care îi rănește pe toți cei din jurul lui, nu înțeleg de ce am atât de mari așteptări de la el…

Deschid gura pentru a spune ceva dar mi-o ia înainte, dându-mi seama că am stat amândoi fără să spunem nimic prea mult timp. 

“ De ce ai venit aici? “ spune fără să mă privească în ochi și sunt luată prin surprindere de calmul de care dă dovadă.

E un măgar. Știe perfect tot ce a făcut și mă mai și întreabă de ce sunt aici?!

“ Nu te preface de parcă nu ai știi, Niall! Știi perfect de ce am venit aici! “ țip.

Perfect, toate planurile mele în a avea o discuție calmă cu Niall s-au dus deja pe apa sâmbetei.

“ Nu am nicio idee. Ai putea te rog să numai țipi? Mă doare deja capul. “ spune fără să se miște, fixându-și privirea asupra mea.

Simt cum sângele îmi fierbe în vene și mă apropii de el, următorul lucru care se întâmplă fiind neprevăzut. Palma mea face contact cu obrazul său stâng, lăsându-i o urmă destul de roșie; sunt din nou surprinsă atunci când nu reacționează, ci preferă să nu spună nimic și să își păstreze poziția, privindu-mă calm. Pun pariu că deja se gândește la modalitați prin care să mă ucidă pentru faptul că l-am pălmuit, din nou.

“ La dracu, Niall, l-ai bătut pe George, ce naiba ți-a trecut prin cap când ai făcut asta?! “ 

* Din perspectiva lui Niall *

“ La dracu, Niall, l-ai bătut pe George, ce naiba ți-a trecut prin cap când ai făcut asta?! “ țipă Jess fiind extrem de aproape de mine.

Sincer, nici eu nu știu ce m-a determinat să fac asta. Imediat după ce am plecat de la apartamentul lui mi-am promis mie să stau departe de ei doi, știind că nu se va termina deloc bine. În minte mi se repeta continuu modul în care l-am amenințat, dar chiar nu aveam de gând să ajung atât de departe. Până într-una din zilele următoare când i-am văzut accidental împreună. Am fost cuprins de un val imens de furie și tot ce vedeam în fața ochilor era modul în care îi izbesc capul idiotului ăla de perete. Da, recunosc, am fost și gelos, pur și simplu nu îmi venea să cred că Jess a putut trece atât de repede peste tot ce s-a întâmplat între noi când tot ce am putut face eu a fost să îmi înnec amarul în băutură și să mă gândesc la ea non-stop, sperând că într-o bună zi mă va putea ierta și că vom putea trece peste toate rahaturile astea împreună.