Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 9

Păşim pline de încredere în casa lui Zayn iar imediat toată atenția cade asupra noastră. Pe măsură ce străbatem holul pot auzi în spate multe comentarii în legătură cu felul în care arătăm venind din partea băieților, unii pe care îi cunosc dar alții pe care nu i-am văzut în fața mea.

În casa lui Zayn este aceeași atmosferă ca și la petrecerea de săptămâna trecută, o săptămână pe care nu am să o uit de altfel. Inima îmi bate cu putere, fiind speriată de posibilitatea că aș putea să îl văd pe Jaymi, dar.. nu îmi mai pasă. Este mai bine ca fiecare să își vadă de drumul său. Aș fi ipocrită dacă aș spune că numai am sentimente pentru el, pentru că a trecut doar o săptămână dar sunt sigură că odată cu trecerea timpului voi putea da uitării totul, și de ce nu, poate vom rămâne prieteni. Asta dacă vom mai ține legătura...

Răsuflu ușurată când văd că Jaymi nu este pe nicăieri, probabil Kate a avut dreptate și nu își va mai face apariția la vreuna dintre petrecerile lui Zayn sau Harry, cel puțin nu deocamdată.

„ Eu mă duc să îl caut pe Zayn ca să îi spun că am ajuns. „ spune Kate, roșind.

“ Mhm. Să îi spui că am ajuns. Doar de asta te duci să îl cauți, nu că l-ai plăcea sau ceva de genul. “ zice Caroline, făcându-i cu ochiul.

“ Termină ! Cum arăt ? “ șoptește Kate, fiind clar rușinată.

„ Ești superbă. “ spun și vorbesc serios, încercând să o fac pe Kate mai încrezătoare în sine.

“ Uh, eu mă duc să îmi iau puțină bere, o să fiu prin preajmă. „ îi spun lui Caroline după ce Kate s-a îndepărtat ușor-ușor de noi, dispărând prin mulțime. Dă din cap aprobator, apoi o ia și ea pe urmele lui Kate.

Îmi fac loc printre persoanele care se înghesuie pe hol, încercând să ajung cât mai repede la bucătărie. Simt că mă sufoc, iar amintirile de săptămâna trecută continuă să îmi năvălească mintea, deși încerc cu toată puterea mea să pun un zid, o barieră. Atmosfera mi se pare din ce în ce mai înăbușitoare, iar muzica îmi bubuie în urechi, făcându-mi capul să vâjâie puternic. Trag aer adânc în piept și răsuflu odată ce ajung în bucătărie, pentru că deocamdată este goală. Închid ușa cu grijă, sperând să fiu singură pentru câteva momente și îmi caut o sticlă de bere din frigider. Știu că nu ar trebui  să beau, mi-am promis să nu beau dar.. nu cred că ar strica puțină bere. Vreau să scap de această stare de nervozitate cât mai repede, și știu că mă voi simți mai bine dacă beau, fie cât de puțin.

Îmi lipesc buzele de gura sticlei și iau mai multe înghițituri, lichidul rece făcându-mă să simt fiori pe șira spinării. Mă așez cu coatele pe mobilierul din bucătărie, sprijinindu-mi capul în palme. Știu că am venit încrezătoare și am așteptat petrecerea aceasta de când mi-a spus Kate de ea, dar .. ceva lipsește, și habar nu am ce, dar aș vrea să aflu.

„ Kate. „ șoptește cineva din spatele meu, și mă rup instant din gândurile mele, întorcându-mă la fel de repede.

Harry stătea la câțiva pași de mine, având imprimat pe față un zâmbet nervos și își mușca buza de sus. Ochii săi verzi ca smaraldui au întâlnit instant ochii mei căprui și pentru un moment simt că mă pierd în ei dar fac un efort și încerc  să rămân cât se poate de calmă.

“ Oh, hei Harry ! M-ai speriat, nu te-am auzit când ai intrat. „

„ Erm, am.. eu am venit..nu am știut..nu am știut că ești aici. Am venit să îmi iau o băutură. “ se bâlbâie, fapt ce mă face să chicotesc.

“ Arăți minunat, apropo. “ spune zâmbind în colțul gurii, arătându-și dinții de un alb strălucitor.

Obrajii mei se schimbă la culoare, devenind de un roz pal. Pe timpul relației mele cu Jaymi nu primeam atâtea complimente de la cei din jurul meu, probabil pentru a nu-l supăra pe el.

„ Mersi. „ spun și las capul în jos.

„ Harry..” continui. “ Îmi pare rău că săptămâna trecută te-am lăsat așa, fără să îți dau nicio explicație.. Doar că nu mă simțeam în stare să vorbesc cu nimeni, nu după ceea ce a făcut Jaymi..” spun, dar mă întrerupe apropiindu-se cu câțiva pași.

„ Oh, haide, nu ai de ce să îți ceri scuze ! “ râde. “ Adică.. nu ai de ce să îmi dai mie explicații. Mi-am dat seama de ce s-a întâmplat, și tocmai de aceea nu am stat pe capul tău ci am hotărât să îți dau timp să.. nu știu, să treci peste. “

“ Ești un prieten bun, Harry. “ spun și vorbesc serios.

Ochii i se luminează și pe față îi înflorește un zâmbet inocent. Nu pot să îmi dau seama din ce cauză, dar decid să nu insist pe tema asta.

„ Dacă ai fi văzut ce față a făcut când l-am pocnit..” începe să râdă, dar se oprește imediat ce își dă seama ce tocmai a scos pe gură.

“ Scuze.. nu trebuia.. nu trebuia să îți spun. “ șoptește.

“ L-ai pocnit ?! “ spun amuzată, și încep să râd isteric, probabil alcoolul începe să își facă efectul. Sunt mirată de faptul că Harry s-a enervat așa de rău încât să îl pocnească pe Jaymi, adică.. până la urmă el nu era implicat în asta, cel puțin nu a avut el de suferit. Dar.. poate a vrut doar să îmi ia apărarea, cred.

“ Da..m-am enervat destul de rău. “ râde. “ Am amenințat-o și pe tipa aia că, dacă nu pleacă din cameră am să o bat și pe ea. Știu că poate am acționat puțin din impuls dar.. îmi ești ca o soră mai mică, Jess, și nu suport să te văd suferind. Atunci când te-am văzut plângând am putut să simt că suferi, și, nu știu, de atât am avut nevoie ca să știu ce s-a întâmplat. “ șoptește privindu-mă în ochi, și pot să simt că spune adevărul.

Deja alcoolul își face efectul mai mult decât aș fi crezut, iar în următorul moment stau în fața lui. Îl privesc în ochi apoi privirea mi se mută pe buzele sale de culoarea roz închis, și pot să observ cât este de confuz. La fel sunt și eu, ce dracu fac ?!

Mă apropii de el dar în ultimele secunde reușesc să mă împotrivesc acțiunilor mele, așa că buzele mele se lipesc de obrazul său, mai apoi dându-mă în spate într-o clipită.

„ Scuze, nu am vrut.. probabil alcoolul e de vină. “ încerc să afișez un zâmbet, dar eșuez.

“ Nu-i nimic Jess, înțeleg. “ râde.

De ce râde ? Și mai ales, de ce nu s-a dat în spate când a văzut că vreau să îl sărut ? Nu ar mai trebui să beau în viața mea, Harry îmi spune că sunt ca o soră pentru el iar eu.. eu încerc să îl sărut ca o proastă.

“ Eu.. eu cred că ar trebui să mă duc să îl caut pe Zayn, mai vorbim. “ spune Harry și dau din cap aprobator, zâmbind. Se întoarce mai apoi pe călcâie și îl privesc atentă în timp ce deschide ușa, mușchii săi de la spate devenind și mai proeminenți. Poartă un tricou alb ce îl face să arate și mai bine decât arată în tricourile sale negre..

Îmi dau seama de toate gândurile mele și încerc să mă opresc, nu vreau ca acțiunile pe care le voi face din inconștiență să fie urmate de consecințe pe care aș putea să le regret.

Mai iau câteva înghițituri din sticla de bere, și părăsesc bucătăria cu gândul de a merge să le caut pe Kate sau pe Caroline, depinde pe cine voi găsi prima dată, dar mai întâi aleg să ies pentru a lua o gură de aer, poate voi mai scăpa de durerea îngrozitoare de cap pe care o am.

Ajung în fața ușii de la intrare și îmi las capul în pământ, încercând să mă concentrez pe pașii mei, dar din nefericire în acel moment intru în cineva.

“ Vezi pe unde mergi. “ spune acea persoană iritată, ridicând tonul.

“ Scuze, nu am..” încep să spun în timp ce îmi ridic privirea, dar deodată mă opresc brusc. Nu sunt sigură ce ar trebui să fac, și oricât aș vrea să mă întorc înăuntru picioarele nu mă ascultă. Corpul îmi este străbătut de un fior, și nu sunt sigură care este cauza, ori privirea intensă pe care mi-o acordă persoana din fața mea ori din cauza alcoolului. Rămân ca o stană de piatră și simt că timpul se oprește în loc, găsindu-mă pierdută în ochii ei.

# Iată și următoarea parte mult așteptată, sper că o să vă placă. Până la următoarea parte aș vrea să îmi spuneți părerea voastră în legăturiă cu persoana de care s-a ciocnit Jess, și.. de poveste în general, de ce nu. Ily all.