Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 91

Așteptarea mă înnebunește și aproape am impresia că timpul se oprește în loc, Roy reușind să întârzie câteva minute bune, lăsându-mă să stau în holul casei sale cu tot cu starea de nervozitate și dezamăgire pe care o am, alături de alte persoane necunoscute mie, majoritatea din ele fiind complet inconștiente datorită drogurilor. Îmi duc mâna prin păr și îl dau pe spate, netezindu-l, oftând adânc pentru câteva secunde destul de lungi.

Încerc să procesez absolut tot ce s-a întâmplat până acum, și nu mă refer doar la seara asta nenorocită în care mi-am dat seama că tot prin ceea ce am trecut întreaga vară a fost o minciună, un plan bine pus la punct, ci la tot ceea ce s-a întâmplat defapt cu mine pe parcursul acestor săptămâni. Am devenit o persoană de nerecunoscut, o persoană instabilă din punct de vedere emoțional în care nu se mai găsește absolut nicio urmă de optimism. Și ceea ce mă deranjează cel mai tare este faptul că nu am oprit toate aceste lucruri la timp, că nu am reușit să mă împotrivesc încă de la început jocului lui Niall de care eram perfect conștientă. În schimb am trecut cu vederea gesturile sale de la început, am trecut cu vederea toate gafele pe care le-a facut și am crezut că trebuie să accept orice schimbare care mi se ivește în cale. Acum însă nu mă mai interesează dacă trebuie să mă opresc, nu mă mai interesează dacă trebuie să spun nu, la fel cum nu mă mai interesează ce se va întâmpla cu mine de acum încolo. A fost parțial vina mea și trebuie să mă accept pe mine însămi, trebuie să accept că nu mai sunt acceași persoană ca acum 3 luni și, mai presus de toate, trebuie să accept că nu mai e cale de întoarcere.

Înjur printre dinți și mă pregătesc să urc scările, dar în același moment îl văd pe Roy coborând cu câteva pliculețe în mână și câteva țigări, privindu-mă dubios și totodată parcă puțin îngrijorat.

„ În sfârșit! “ exclam și îl aștept să ajungă în dreptul meu.

„ Cât de mult trebuie să îți dau? “ întreb grăbită și deschid geanta, începând să scotocesc pentru bani dar sunt oprită secunde după de mâna lui Roy, care mă împiedică să mai fac vreo mișcare.

“ Nimic, nu trebuie să îmi dai nimic. „  răspunde și tipul îmi afișează un zâmbet în colțul gurii, formândui-se o gropiță în obraz și îmi strecoară în pumn pliculețele și țigările, făcându-mi apoi cu ochiul.

“ Cum așa? “ întreb curioasă și acesta își dă ochii peste cap, trăgând apoi dintr-o țigare pe care abia a aprins-o, sufând fumul în aer.

“ Consideră-le ca pe un cadou, Jessica. Acum încetează să mai pui atât de multe întrebări. Să dăm drumul distracției, ce mai așteptăm?! Asta dacă, bineînțeles, vrei să rămâi. “

“ Nici măcar nu intenționam să plec. “ răspund cât se poate de calmă și acesta începe să râdă, apucându-mă apoi de mână pentru a mă duce în sufragerie, care apropo e o cameră destul de întunecoasă și rece, unde câțiva dintre prietenii săi, presupun, râd zgomotos și trag cu poftă din joint-uri, cred. Trag aer adânc în piept și în mintea mea se instalează un fel de barieră, împiedicându-mă pe moment să mă mai pot gândi la tot ceea ce s-a întâmplat mai devreme, sau la orice altceva, făcându-mă să mă concentrez asupra momentelor de față.

Roy mă prezintă prietenilor săi și aceștia se opresc pentru o secundă, analizându-mă cât se poate de dubios și apoi își continuă discuțiile, reușind să simt deja mirosul atâtor substanțe amestecate, deranjându-mi oarecum nările, dar, cu toate astea, nu am nici cea mai mică intenție să dau înapoi. Mă așez pe canapea lângă acesta și desfac rapid un pliculeț, mâinile tremurându-mi ușor și așez prafurile pe masa din sticlă din fața noastră, la fel ca și ceilalți. Brunetul mă vede și își ridică ușor sprâncenele, privindu-mă atent timp de câteva clipe în care trage din joint, înmânându-mi apoi o foiță cilindrică din care îmi va fi mai ușor să trag acele prafuri pe nas, lucru pe care îl fac imediat, fără să mă mai gândesc că nimic din ceea ce se întâmplă nu e legal, fără să îmi fac griji că cineva ne-ar putea prinde, fără să mă mai intereseze mulțimea lucrurilor care mi se pot întâmpla.