Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 39

# Erm, pentru a avea mai mult farmec acest capitol ascultați în timp ce citiți James Arthur - Recovery sau Birdy - Shelter, sau ambele. Thankies. :3

“ Deschideți blestemata asta de ușă odată, sau pot continua așa până dimineață! “ mai țipă Niall încă odată, fix când ajung în fața ușii. Înăuntrul meu se dă o luptă, astfel că încă mă gândesc dacă să deschid ușa sau să îl las să se potolească și să plece. Sângele îmi fierbe în vene și mă simt puțin constrânsă, știind că Niall mă domină din toate punctele de vedere. Este mult mai puternic decât mine, astfel că nu aș putea să îl împiedic să facă ceva din ce își propune. De asemenea, mă tem și pentru siguranța lui George. Slavă Domnului că nu a auzit țipetele, poate voi putea să îl liniștesc pe Niall și să îl trimit acasă fără să se întâmple nimic rău…îmi spun în sinea mea.

Trag o gura mare de aer în piept, pregătindu-mă emoțional. Niall încă bate în ușă, făcându-și simțită prezența. O deschid repede, fără să stau pe gânduri și îl găsesc stând în prag, ca o stană de piatră, având o privire rece, poate și ușor dezorientată. Nu trec nici câteva secunde și îmi pot da seama că a băut, mirosul de alcool simțindu-se imediat. Perfect, eu nu mă înțeleg cu Niall nici măcar când e treaz, ce așteptări mai am să mă înțeleg cu el când este beat?!

“ Jess…c-ce dracului cauți la George? Unde e ticălosul ăla, jur că o să îl bat până își va da ultima suflare. “ spune printre dinți furios. Intră în casă și trântește ușa după el, apoi păstrează contactul vizual cu mine timp de câteva secunde.

“ Doamne, Niall, chiar nu îți poți vedea de treaba ta?! Ești beat, pleacă acasă. Îmi e bine aici. “ spun având grijă la ton, încercând să nu fac din asta un mare scandal.

„ Te simți bine aici?!“ țipă și se apropie de mine, apucându-mă de încheieturi, dar într-un mod violent. Mă strânge cu putere și mă privește cu o expresie rece, care îmi dă fiori pe șira spinării. Nu l-am mai văzut niciodată pe Niall în acest fel, și sinceră să fiu mă sperie ca dracu’.

“ Spune, te simți bine aici?! Dar când erai la mine și te făceam să urli din toate puterile tale cum te făceam să te simți?“ spune și strânge și mai tare. Încerc să mă uit în ochii săi în încercarea de a-l face să se oprească, de a-l face să-și dea seama defapt că tot ceea ce face este o mare greșeală dar nu găsesc nimic, nu se produce nicio reacție…

“ Unde e George? “

“ Cred că e mai bine să pleci. “ șoptesc vrând ca totul să se încheie cât mai repede. Pentru prima dată de când îl cunosc mă tem de el, mă tem de reacțiile sale...

“ La dracu, spune-mi unde e George ca să nu merg să îl caut singur! Unde ți-a fost capul când ai ales să vi la el? Ai sentimente pentru el, nu-i așa? Voi doi..între voi doi sigur e ceva. “ spune convins privindu-mă pătrunzător.

“ Niall dă-mi drumul, te rog... ” spun încercând să mă eliberez din strânsoarea sa, dar fără succes. Este prea puternic.

“ Voi..voi doi ați făcut ceva? “ mă întreabă ignorându-mă complet, strângând și mai rău strânsoarea. Simt cum ochii mi se umezesc de lacrimi dar mă împotrivesc să le dau drumul să curgă pe obraji. Nu pot plânge în fața lui, nu aici, nu acum.

„ La dracu, spune Jess! „ țipă și mai tare, sunetul acesta sumbru ajungând până în toate colțurile sale.

“ Niall, dă-mi drumul odată, mă rănești! “ țip din toate puterile mele fără să mă mai pot abține, inima bătându-mi cu putere.

Pentru un moment simt că numai am aer și îl privesc speriată, încercând să scap din strânsoare. Niall mă privește timp de câteva secunde dezorientat și slăbește strânsoarea în cele din urmă, ochii săi privindu-mă apoi speriat. Mă dau cu un pas în spate și încerc să mă calmez, dar respirația îmi este total dereglată. Îl privesc speriată și mă țin de încheieturi, mușcându-mi limba pentru a nu plânge. Niall își dă seama de ceea ce a făcut și încearcă să se apropie cu un pas, dar mai fac încă un pas în spate încercând să păstrez distanța. A mers prea departe, mult prea departe...