Chapter 23

18.1K 654 115
                                    

“ Î-îmi pare rău...eu nu pot face asta. Îmi pare rău. „ spun și plec de lângă George, colțurile ochilor mei umezinduse de lacrimi.

Mă strecor printre toți oamenii din club, încercând să caut baia. Dintr-o dată muzica mă deranjează cumplit și simt că îmi explodează capul, iar alcoolul nu face decât să înrăutățească situația.

Găsesc în cele din urmă baia și răsuflu ușurată când scanez locul și observ că nu este nimeni înăuntru. Închid ușa ușor și mă sprijin cu mâinile de acea piesă de mobilier din fața oglinzii. Mă privesc preț de câteva secunde, încercând să mă calmez și să împiedic lacrimile să îmi cadă pe obraji. Cum de am ajuns așa într-un timp atât de scurt ?

Sângele îmi pulează în vene iar în minte îmi apar numai imaginile cu Niall și acea roșcată, apoi momentul în care am pierdut controlul și l-am sărutat pe George. De ce nu pot pur și simplu peste Niall ? În toate aceste zile mi-am promis de nenumărate ori că voi încerca să îl dau uitării, că voi încerca să îl ignor dar sfârșesc mereu în preajma lui, aproape de fiecare dată rănită.

Rănită. Cuvântul acesta îmi răsună în minte și mă face să mă gândesc la mai multe lucruri deodată. Oare chiar sunt rănită ? În ultimul timp am ajuns să am atât de mare nevoie de el, Niall este ca un drog pentru mine. Oricât aș vrea să îmi impun să îl las în pace, nu pot. Nu vreau asta, chiar dacă mereu m-a umilit și m-a făcut să par o idioată în fața lui. Nu știu ce se întâmplă cu mine când sunt în preajma lui, eu doar.. eu doar îmi pierd controlul și fac lucruri pe care sincer, nu le regret mai târziu. Poate sunt rănită... poate mă deranjează faptul că îmi ascunde atât de multe, când eu aș fi în stare să îi mărturisesc absolut fiecare lucru despre mine, despre tot ce am făcut de când a plecat..

Nu regret că am petrecut noaptea la el, chiar dacă apoi a ales să mă dea afară. Nu regret că ne-am sărutat de atâtea ori, nu regret că s-a întors. Îmi dau seama că Niall cel de dinainte a dispărut, sunt perfect conștientă de asta. Niall cel de acum mă intrigă dar în același timp mă face să mă descopăr cât mai mult, mă face să mă scot la iveală pe mine însumi. Când sunt alături de el nu e nevoie să mă ascund, nu e nevoie să port o mască, dar în același timp mă enervează faptul că habar nu am ce crede despre mine, ce simte pentru mine.

Îmi scutur capul la gândul că aș putea simți ceva pentru el. Nu poate fi adevărat, nu, refuz să cred asta. Orice ar fi, sper doar că este o atracție, o atracție mult prea puternică din păcate...

Îmi pun apoi degetele la tâmple, masându-le ușor. Durerea de cap încă persistă, dar fără să îmi dau seama m-am mai calmat cât de cât. Îmi retușez machiajul în oglindă încercând să nu mă mai gândesc la evenimentele precedente, dar totul s-a derulat atât de rapid și totul este atât de nou pentru mine. Încă mă doare, da, mă doare că Niall a ieșit cu altcineva, asta după ce mi-a promis că...

Sunt întreruptă din gândurile mele de zgomotul unei uși trântite. Întorc repede capul în acea direcție și buzele îmi rămân între-deschise iar mâinile încep să îmi tremure. În dreptul ușii stă Niall și pot să văd cât este de furios. Îl privesc fără să spun nimic cum încuie ușa și mă întreb ce are de gând să facă.  Îmi trec mâna prin păr, neștiind ce să zic, în timp ce el se apropie cu câțiva pași de mine, forțându-mă să mă dau și eu înapoi.

„ C-ce faci aici ? De ce ai încuiat ușa ?“ îl întreb într-un final, bâlbâindu-mă.

„ Care dracului e problema ta, Jess ?! „ țipă ignorând întrebarea pe care am pus-o cu secunde în urmă.

Aleg să nu îi fac jocul ci să încerc să îl înfrunt.

“ Ce faci aici, Niall ?! “ ridic tonul, căpătând mai multă încredere în mine.

Hidden Truth || Niall Horan F.F.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum