Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 90

Îmi duc mâna la gât fără să conștientizez, apucând cu degetele de lănțișorul de la el pe care l-am purtat non-stop. Trag cu putere de el și îl smulg de la gâtul meu, aruncându-l la picioarele sale, respirația continuând să îmi fie dereglată, la fel ca și fiecare nerv din corp.

“ Nu ai nici cea mai mică idee cât de mult vreau să îmi iau toate secretele înapoi de la tine, Niall. Îmi vreau inima înapoi, vreau toate cuvintele pe care le-am irosit pe tine înapoi pentru că, știi ce? Nu le meriți. Nu le-ai meritat niciodată, așa cum nici pe mine nu m-ai meritat. “ spun fără să îl privesc în ochi, un fior rece electrizându-mi corpul în cel mai sumbru mod posibil.

În ciuda faptului că trag o gură imensă de aer în piept simt cum plămânii mei sunt pe cale să cedeze, fiind nevoită să caut aerul, să respir din ce în ce mai repede pentru a nu ceda acestui sentiment copleșitor care s-a construit în întregul meu corp. Urmează o liniște apăsătoare, încărcată de tensiune și nu am nici cea mai mică idee ce am de gând să fac mai departe, ce trebuie să fac mai departe. Mintea mea se află într-o harababură totală iar prezența blondului îngreunează situația, făcându-mă să mă urăsc mult mai mult pentru prostia pe care am făcut-o, pentru faptul că m-am lăsat dusă de nas atât de ușor. 

Niall se apleacă rapid și ia lănțișorul de jos, vârându-l în buzunarul de la pantaloni și îl pot vedea apoi uitându-se ezitând la mine, o urmă mare de dezamăgire apărându-i în ochii săi acum parcă lipsiți de viață.

“ Știu că mă urăști, Jess, dar trebuie să știi că îmi pare sincer rău pentru ce am făcut. Am fost un prost, un nenorocit și nimeni nu ar fi meritat niciodată să treacă prin tot ceea ce te-am făcut să treci. Sper doar ca într-o zi să mă poți ierta...” spune calm și îmi duc mâinile la tâmple, masându-le ușor în timp ce le pot simți zvâcnind sub atingerea degetelor mele, schimbarea aceasta majoră în care, la doar câteva secunde după ce țipăm unul la celălalt ne vorbim ca niște doi străini care nu mai au absolut nimic în comun amețindu-mă total.

Dar până la urmă așa îl văd acum pe Niall, și nu pot schimba acest lucru. Un străin.

“ Nu sunt sigură că o să pot să fac asta, nici măcar nu pot să înțeleg cum ai putut să duci totul atât de departe, cum ai reușit să îmi ascunzi atât de multe lucruri, cum ai reușit să intri pe sub pielea mea, cum ai reușit să faci ca numele tău să rămână imprimat în inima mea exact ca un tatuaj. Nici măcar nu vreau să înțeleg. Nu sunt sigură că mai vreau ceva de la tine, Niall, pentru că mi-a ajuns. „ îi răspund rece și las ca o lacrimă să mi se prelingă pe obraz, o lacrimă căzută nu pentru despărțirea noastră, ci pentru dezamăgirea pe care o simt, pentru faptul că am conștientizat că sunt o persoană extrem de slabă. 

Mai bine zis, am fost, pentru că odată cu seara asta Jessica pe care toată lumea o știa nu va mai exista.

“ N-nu spune asta, Jess, pot încerca să îți explic, putem rezolva totul...” șoptește Niall disperat și face câțiva pași către mine, iar în ciuda încercării mele de a păstra distanța mă apucă de încheietura mâinii, forțându-mă să îl privesc adânc în ochi.

“ De ce nu încetezi odată? Înțelege că nu se mai poate rezolva absolut nimic între noi, Niall! Dă-mi drumul! “ reușesc să ridic tonul și îi privesc expresia speriată, dezorientată, în același timp în care mă ține din ce în ce mai strâns, simțind cum pielea mă arde în locul în care degetele sale îmi blochează mâna.

“ A fost doar o nenorocită de greșeală, Jessica, lasă-mă măcar să îți explic, la dracu! “ țipă și îmi strânge încheietura din ce în ce mai rău, făcându-mă să oftez înfundat datorită durerii. Încerc să mă eliberez dar nu fac decât să complic situația iar corpul îmi este pe jumătate lipsit de putere, toate întâmplările anterioare lăsându-și o amprentă destul de adâncă asupra mea.