Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 64

# Acest capitol conține scene perverse.

Pleoapele mi se deschid ușor, obervând în același moment particulele de lumină care își fac loc prin geamul ferestrei mele, semn că o nouă zi e pe cale să înceapă, o nouă zi plină de surprize.

Încerc să mă ridic în capul oaselor dar fix în același moment simt o greutate asupra mea. Niall. Capul său este situat pe pieptul meu și o mâna o are înconjurată în jurul taliei mele, ținându-mă strâns ca și cum i-ar fi teamă să îmi dea drumul, ca să numai vorbim de faptul că își ține un picior peste picioarele mele, împiedicându-mă complet să mă mișc, fie și un centrimetru. Zâmbesc la vederea acestei imagini și, de ce să nu recunosc, mă gândesc la posibilitatea de a mă trezi în aceste circumstanțe în fiecare dimineață. Cu mine în brațele sale, observând cât de vulnerabil, dulce și liniștit este, obervând modul în care doarme și modul în care își ține buzele între-deschise, dându-i mai apoi șuvițele rebele de păr de pe frunte. Zâmbesc la gândul că, acum câteva luni, aș fi crezut că toate aceste lucruri păreau ireale, păreau că nu vor fi adevărate niciodată, iar acum aș da orice să îmi petrec fiecare dimineață în acest mod cu el, cu Niall.

Îmi trec ușor degetul arătător peste fruntea sa, trasând mici cerculețe fine în timp ce pleoapele acestuia încep ușor-ușor să se deschidă, moment în care strânsoarea brațelor sale începe să se slăbească, lăsându-mă în sfârșit să respir. Își întoarce capul pentru a mă privi în ochi și ochii săi albaștrii în care pare să se fi revărsat oceanul privesc adânc în ai mei, făcându-mă să simt fiori calzi străbătându-mi tot corpul.

“ De ce mă privești așa? „ îl întreb după ce stăm timp  de câteva clipe în tăcere și tot ce se poatea auzi în cameră erau respirațiile noastre greoaie și păsările care plutesc agale pe apa lacului.

“ Ar trebui să am un motiv? “ rânjește și îmi dă drumul din strânsoare, dar nu cu mult după se pune peste mine, sprijindindu-se în coate și își lipește fruntea de a mea.

“ Presupun că da. “ îi răspund și îi cuprind bărbia, sărutându-l scurt pe vârful nasului.

“ Mă uit la tine așa pentru că ești frumoasă, atât de frumoasă. “ șoptește și își lipește într-un mod atent buzele de fruntea mea. Simt cum culoarea din obrajii mei se accentuează, transformându-se dintr-o culoare pală într-una roșiatică și sper ca Niall să nu mă vadă, deși el știe perfect despre efectul pe care îl are asupra mea.

“ Îți iubesc zâmbetul. “ continuă și mă sărută în colțul gurii, apoi revine la poziția inițială, cu fruntea lipită de fruntea mea. “ Și de asemenea iubesc faptul că sunt singurul care poate să te facă să radiezi de fericire. “

Chicotesc ușor și îmi înconjor mâinile în jurul gâtului său, nasurile noastre atingându-se gentil unul pe celălalt. Acest moment pare desprins din basme și e ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc doar pentru a ne lăsa pe noi să ne trăim povestea de dragoste. Știu că lucrurile nu sunt nici pe departe atât de roz, atât de frumoase și că odată ce vom ajunge acasă vor apărea multe alte probleme dar refuz să las vreun gând rău să îmi invadeze mintea. Tot ce contează e că sunt fericită și că am parte de niște zile pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată, iar Niall este alături de mine și, alături de el experimentez toate aceste lucruri noi, trăiri, sentimente.

Îmi presez ușor buzele de buzele sale și îl mușc de buza superioară, făcându-l să geamă înfundat. Limbile noastre se întâlnesc numaidecât și se masează ușor una pe cealaltă, mișcându-se în sensul acelor de ceasornic. Zâmbim amândoi în sărut și îmi închid ochii, dorindu-mi ca acest moment să nu se termine vreodată.